Sunday, December 13, 2009

15 Un Strigat in Desert - mentalitate

Mentalitate




Toate gruparile sociale umane, cum ar fi familia, colectivul de munca, grupul de prieteni, patura sociala sau natiunea, actioneaza fiecare in parte sau toate impreuna ca un intreg organic, avind unele trasaturi comune. Toate aceste grupari sau sisteme actioneaza la fel, mostenindu-se caracteristicile generale de la o generatie la alta. Sa exemplificam :
Crestinii sint crestini de douazeci de secole, musulmanii sint musulmani de paisprezece, evreii au aceeasi conceptie de milenii, indienii japonezii si chinezii de asemeni, o intreaga epoca comunista a durat peste opt decenii, clasa muncitoare sau taranimea sint formate din muncitori industriali, mestesugari sau agricultori, care generatie de generatie fac acelasi lucru, natiuni vorbesc aceeasi limba si exemplele pot umple pagini intregi. Mentalitatea este forma subtila a actiunii si de aceea, cind un mod de a gindi este corect si constructiv, el este urmat de o actiune corecta si constructiva, fiind binefacatoare intregii grupari sociale. Japonia si Germania au fost aproape complet distruse in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Prin ce miracol au ajuns aceste tari in virful economiei mondiale ? Nu este un miacol ci mentalitatea de secole transmisa din generatie in generatie, care a determinat fiecare individ in parte sa se sacrifice pentru binele comun si in interesul tarii. Ei nu au spus ‘’ eu sint mic si nu pot schimba lumea’’, ci au considerat fiecare cui batut, fiecare centimetru patrat de pamint sapat sau construit ca fiind de importanta majora si decisive pentru viitorul tarii. Nu este oare o tragedie ca o tara ca Romania, cu un imens potential energetic, material, cultural si un extraordinar spirit inovator, sa fie considerata o tara de lumea a treia si saracia sa fie generala ? Nu este oare nedrept ca inventii precum racheta in trei trepte a lui Konrad sau avionul cu reactie a lui Henri Coanda sa nu fie considerate romanesti si sa nu fie exploatate ca atare de catre poporul roman ? In timp ce spatiul cosmic sau viteza supersonica sint cucerite de alte tari, Romania – tara in care s-au nascut cei doi inventatori – este data la o parte si exploatata de colonialistii occidentali ? Pe noi romanii ne caracterizeaza de minune zicala straveche ‘’ muntii nostri aur poarta / noi cersim din poarta in poarta ‘’. Incercam sa dam vina pe oricine si orice altceva decit pe noi insine. Au fost de vina burghezia si mosierimea, Austroungaria, imperiul Otoman si mai recent dominatia Uniunii Sovietice sau regimul comunist al lui Ceausescu, dar niciodata nu am gresit noi, oamenii de rind.
Ne ascundem dupa deget si ne ferim de raspunderi, indiferent de circumstanta sau moment istoric. Nu sintem revolutionari, incepind cu propria persoana si cu propriul mod de viata si ajungind la intreaga societate. Nu exploatam la nivel cel putin satisfacator resursele materiale si capacitatile noastre creatoare, si astfel prin risipa sau delasare, creem o situatie generala deplorabila ca aceasta in care ne aflam. Tinerii, forta de munca a Romaniei, se duc sa munceasca in tarile dezvoltate ale occidentului, in timp ce Romania are nevoie imperioasa de reconstructie si dezvoltare. Nu occidentul are nevoie imperioasa de specialisti precum Anghel Rugina sau Henri Coanda, de artisti precum Gheorghe Zamfir, Constantin Brancusi sau filosofi precum Mircea Eliade, ci Romania.
Nu sint de vina doar tradatorii instaurati la puterea Romaniei postcomuniste ca au desfiintat Cooperativele Agricole de Productie, ca au vindut strainilor pescadoarele Polaris, platformele petroliere maritime, punctele cheie ale economiei nationale – rafinariile, combinate siderurgice, industria farmaceutica si multe altele, ca au distrus legislatia tarii lasind sa domneasca faradelegea, ca au distrus familia cu principiile ei, ci si noi, oamenii de rind care nu ne-am batut capul sa intelegem ce se intimpla in jurul nostru, urmarind doar scopuri personale, materialiste, fara sa ne pese de compatriotii nostri aflati in suferinta si deznadejde. Sintem de vina noi, oamenii simpli ca nu ne facem autoanaliza incercind sa evoluam spiritual si sa traim intr-o buna armonie cu ceilalti oameni si cu natura. Sintem de vina noi ca nu sintem uniti si raminem impasibili la ceea ce se intimpla in lume, creind astfel un mediu favorabil democratizarii fortate a tarilor din Orient si a acapararii intregii bogatii a omenirii si a libertatilor oamenilor. Noi singuri ne-am facut sclavi prin slabiciunile si dorintele noastre, suferind in tacere si condamnind viitorul planetei. Noi, oamenii simpli avem dreptul sa alegem sau sa schimbam pe cei care sa ne reprezinte interesele si nimeni nu are dreptul sa considere ca vreun guvern sau regat al lumii este vesnic si cu drept de viata si moarte asupra poporului. Dar adevarata schimbare trebuie sa inceapa de jos, de la fiecare din noi. Motivatia acestei schimbari este cit se poate de convingatoare : omenirea NU are alta sansa, existenta vietii pe Pamint nu are alta sansa. Acum in ultimul ceas, in acest dezastru al valorilor cu care Dumnezeu i-a inzestrat pe oameni, mai avem o ultima sansa si anume schimbarea mentalitatii, deschiderea inimii impietrite de dorintele materiale, intorcind atentia spre interiorul fiintei noastre si eliminind orice bariera dintre oameni.
Nu putem trece la un adevarat progres daca nu incercam fiecare din noi sa ne intoarcem privirea catre noi insine, catre propria persoana, sa ne analizam si astfel sa eliminam conflictul permanent, sa devenim discriminanti inlaturind raul si promovind binele care se afla in fiecare din noi. Rasismul, nationalismul, egoismul, lenea si frica de moarte sint dusmanii oamenilor si ai societatii omenesti. Ura este cel mai mare pacat al omului, care nu poate fi iertat si care aduce mizeria in viata oamenilor.
Cind vom invata si ne va deveni natural in viata de zi cu zi a autosacrificiului in folosul oamenilor, spiritul constructiv si cel pacifist, serviciul dezinteresat in favoarea umanitatii, atunci si numai atunci vom fi demni de a trai, vom fi fericiti sa participam impreuna cu Dumnezeu la creatia lumii si perpetuarea spectacolului existential.
Sintem desigur constienti ca aceasta schimbare a mentalitatii nu se poate produce peste noapte. Procesul este lent, dar astfel asiguram bunastarea generatiilor viitoare.
O deosebita importanta o are concentrarea atentiei asupra bunastarii si educatiei copiilor, participind la aceasta in calitate de parinti, profesori, politicieni, oameni de stiinta, teologi, intelectuali si in general prin orice mijloc ne ofera viata. Nu pedeapsa este importanta in formarea viitorului membru al societatii sau erou al umanitatii, ci ajutarea celor ce gresesc sa-si inteleaga greseala si sa faca discriminarea intre faptele bune dezinteresate si cele rele egoiste. Cu rabdare, cu blindete dar fermi, putem domestici un caracter oricit de salbatic sau dificil.
Aceeasi metoda poate fi folosita si in inchisori, caci si infractorii sint copii ai lui Dumnezeu, deci fratii nostri. Sa urim pacatul dar sa iubim si sa ajutam pacatosul. Infractorii nu sint constienti de greselile pe care le fac si de aceea ii pedepsim scotindu-i astfel in afara societatii. In acest mod ei nu numai ca nu se vor schimba niciodata, dar din contra vor fi mai aprigi in faptele lor, si astfel se vor izola si mai mult, invinuind societatea. Dar societatea sintem noi toti si fiecare din noi, de aceea trebuie sa le dam o mina de ajutor, pentru a-si gasi un mod de viata constructiv si demn, de a se reintegra in societate.
Toate in lume sint trecatoare si schimbatoare – ne vom referi intr-un mod stiintific la aceasta spre sfirsitul acestei carti. Venim pe lume goi si plecam goi, dar nu cu mina goala : purtam faptele noastre, care nu se pierd nici in spatiu nici in timp. De ce sa nu traim bine, in pace si armonie, ajutind si pe altii sa traiasca la fel ?
Nu au fost vorbe goale cuvintele lui Isus, ale lui Muhammad sau ale lui Buddha. Ei toti ne invata sa iubim si sa respectam oamenii, sa protejam viata creaturilor lui Dumnezeu. Ne invata sa credem in Dumnezeu si sa ne schimbam stilul de viata, cu scopul de a atinge perfectiunea si de a fi fericiti. Fericirea ! Citi dintre noi au cunoscut-o ? O fericire materiala nu este decit o iluzie trecatoare. Mentalitatea noastra, optica gresita, nu ne lasa sa vedem lucrurile asa cum sint. Dorintele de tot felul ne infierbinta creierul si ne tulbura linistea. Faptele si gindurile noastre sint jalnice. Un cerc vicios este ceea ce ne caracterizeaza viata. Nu este oare tragic sa fim sclavi, sa traim in intuneric si sa suferim in tacere, in timp ce fericirea, libertatea si lumina cunoasterii sint atit de aproape de noi si asteapta sa fie dobindite ? Lumina exista in toata splendoarea ei, dar noi tinem ochii inchisi.
Schimbarea mentalitatii este singura noastra sansa de a iesi din acest cerc vicios. Este ceea ce numea Isus botezul in Duhul Sfint, renasterea. Este ceea ce numea Muhammad Jihad – razboiul sfint, impotriva propriilor noastre dorinte si a naturii noastre inferioare, diabolice. Nu cu sabia in mina ci cu gindul curat si cu inima deschisa. Nu ne vor aduce fericire si libertate nici cuceririle tehnico-stiintifice, nici cucerirea spatiului cosmic, nici dominatia economica sau militara – asa zisa mai nou ‘’democratizare’’ – asupra altor state de catre Occident, si nici o viata comoda sau in desfriu. Fericirea poate fi si trebuie dobindita printr-o viata echilibrata, moderata din toate punctele de vedere ( asa cum spunea Diogene : masura in toate este perfectiunea ), serviciul in folosul oamenilor, prin credinta, dragoste si meditatie.
Centimetru cu centimetru, pas cu pas putem dobindi fericirea. Trebuie aici si acum sa facem discriminare intre bine si rau, sa spargem barierele rasiale, religioase, sociale si de oricare fel ar fi ele, sa ne unim toti oamenii lumii intr-un dans al fericirii. Sa ne schimbam felul superficial de a privi lucrurile intr-unul profund. Sa incepem asadar chiar din aceasta clipa sa ne intoarcem gindurile catre profuznimea Eu-lui nostru, catre esenta noastra divina. Citeva minute zilnic e suficient pentru incepator dornic sa aprinda focul spiritual.
Este cunoscut faptul ca nu toti oamenii sint la fel de sensibili si cu aceeasi inclinatie fata de viata spirituala. Astfel, benzina se aprinde usor, pe cind carbunii mai greu. Vine pentru fiecare om un moment in care Divinitatea i se infatiseaza intr-un fel sau altul, dar depinde de fiecare in parte cit de dornic este sa prinda aceasta sansa a vietii. Uneori, precum intr-o furtuna pe mare, naufragiatii luptindu-se cu valurile au pentru o clipa ocazia sa se prinda de o bucata de lemn si sa se salveze, si in viata de zi cu zi, in furtuna nebunei goane dupa bogatii si placeri, o clipa in care Dumnezeu arata o cale sigura de salvare se iveste in fata noastra, a naufragiatilor pe marea simturilor si a dorintelor. Multor oameni le este frica sa se priveasca in oglinda sufletului, le este frica sa se confrunte cu imaginea hidoasa a faptelor. Ramin astfel in necunoastere de sine, intr-o continua lupta fara un tel anume, intr-o continua miscare fara o busola, fara o directie anume. Ce poate fi mai nefericit decit un om care nu stie de unde vine si mai ales incotro se indreapta ? Indiferent de patura sociala, religia, rasa sau mediul din care provenim, noi oamenii, sintem aceiasi in esenta, avem aceleasi tentatii si dorinte, aceeasi imperioasa nevoie de fericire. Desigur, este usor sa ne abandonam in fata televizorului, a lecturilor usoare, a vietii pline de comoditate, sex, alcool si de multe ori de adrenalina gasita in distractiile extreme. Dar in acest fel nu poate continua viata societatii omenesti si a intregii planete. Nimeni nu poate trai absolut independent fata de restul lumii : influentam sau sintem influentati intr-un fel sau altul.
Trebuie ACUM inceput procesul de regenerare, de renastere, care este de lunga durata si deloc usor, dar este absolut necesar. O legatura, o retea neuronica trebuie creata intre noi oamenii, sa incepem procesul de regenerare a societatii pornind de la regenerarea propriei persoane. E de prisos sa repetam ca ne indreptam catre o catastrofa a umanitatii si posibil a biosferei. E deajuns sa privim semnele vremurilor noastre. Cautam fericirea dar ne producem suferinta si durere. Cautam perfectiunea dar viata trece fara sa facem nimic cu adevarat demn. Il cautam pe Dumnezeu, dar nu vrem sa ne desprindem de natura noastra inferioara, materialista.
De milenii, filosofi si sfinti, ne-au aratat ca perfectiunea si fericirea exista indubitabil, dar noi le negam orbiti de iluzia materiala, negindu-ne pe noi insine.

No comments:

Post a Comment