Sunday, December 13, 2009

12 Un Strigat in Desert - din nou despre religie. Isus Hristos si crestinismul

Din nou despre religie. Isus Hristos si crestinismul




Isus Hristos a venit in lume acum 2000 de ani cu un scop bine definit. Nu a contrazis religia deja existenta in Israel, asa cum nu a contrazis nici o alta religie existenta la acea vreme. Iudaismul, ce avea la temelia sa cele zece porunci, relevate de Dumnezeu lui Moise, a fost indemnat catre o metoda foarte simpla de indeplinire a acestora. Cele zece porunci au fost sintetizate intr-una singura : iubeste-ti aproapele, semenul. Prin propriul exemplu, prin modul in care a trait si prin sacrificiul sau ultim, Isus Hristos a pus in oameni speranta si increderea, convingerea ca lucrurile perisabile nu pot oferi fericirea ; a aratat ca o adevarata renuntare si o umilinta perfecta este singura sansa a omului, singura alternativa. Esenta invataturii lui Isus este Dragostea. Dragostea poate fi cultivata si poate creste precum focul ce se transforma in incendiu, incendiu ce arde pacatele si restabileste armonia in societatea omeneasca. Dragostea este de natura Divina si izvoraste din sufletul nostru, este a cincea forta ce guverneaza Universul, fiind la originea celor patru precedente, cunoscute de fizica.
Dumnezeu a luat forma personala prin Isus Hristos, tocmai pentru a demonstra omenirii ca se poate urma calea spre Adevar prin asceza, dragoste si autosacrificiu. Orice om care isi propune drept scop suprem gasirea Adevarului o poate face urmind modelul de viata al lui Isus, aplicind practic invataturile Lui. Din pacate, in zilele noastre, crestinismul in toate formele sale (Ortodoxie, Catolicism, sectele protestante, etc) nu face decit sa comenteze, sa interpreteze si sa faca disertatii filosofice uneori periculoase. Fanatismul, in orice forma a sa este nociv si nu poate constitui o solutie vreunei probleme. Sa nu uitam crimele facute in numele crestinismului de catre Inchizitie, de luptele din timpul Cruciadelor impotriva paginilor, exterminarea aztecilor, a incasilor si in general a majoritatii populatiei Lumii Noi, crime ce contravin total invataturilor lui Isus. De ce se intimpla toate acestea ? Deoarece europeanul materialist a avut grija sa interpreteze textele sfinte, dind un sens materialist menit sa deserveasca proprii interese. Isus a fost idolatrizat, fiind inteles gresit mesajul Lui. El nu a cerut sa fie idolatrizat, sa i se faca icoane carora sa se inchine credinciosii, ci a dat dovada de o perfecta umilinta, egal in drepturi si obligatii cu toti oamenii, pe care i-a numit frati. Spunind ‘’ numai prin Mine puteti ajunge la Dumnezeu Tatal ‘’, a vrut sa intelegem ca numai prin Dragoste, putem fi mintuiti. Eu sint Dragostea, Eu sint Calea, Adevarul si Viata, Eu sint Alfa si Omega, inceputul si sfirsitul. ‘’Eu’’ este identificarea lui Isus cu Dragostea, cu Dumnezeu care este Dragoste. Sa iubim si sa respectam oamenii si fiintele vii, iar virtutea si perfectiunea vin de la sine, dizolvindu-se tot raul ce zace in legatura noastra cu obiectele.
Isus nu ne-a invatat sa interpretam in feluri nesfirsite cuvintele Lui, aducind astfel foloase proprii sau chiar gruparii religioase ce o deservim, ci ne-a invatat sa patrundem Esenta, prin practica dinamica dar dezinteresata in acelasi timp a respectului, a nonviolentei fizice, verbale sau mentale, a iertarii si intelegerii, a compasiunii, a serviciului in folosul oamenilor si a intregii societati, si in special a nonatasamentului fata de obiecte, simturi placeri carnale si in general a tot ce este perisabil, supus schimbarii. Isus a vorbit putin dar vorbele Sale au penetrat inimile oamenilor in timpul in care a trait dar si de-a lungul secolelor. Nu e important sa asteptam cu infrigurare a doua Sa venire, ci sa ne purificam inima prin fapte demne, si na renuntam chiar la viata daca acest lucru va salva alte vieti sau va fi de folos omenirii.
Este foarte usor sa fii bun orator (mai ales daca aceasta iti aduce un venit consistent sau o pozitie sociala de vaza ), sa tai firul in patru pe marginea unui citat din Biblie (sau chiar dintr-o alta scriptura ) , sa construiesti disertatii infinite, dar nu este decit o greseala fatala, care nu numai ca nu aduce lumina in suflete, dar mai mult, ii arunca pe oameni in intunericul necunoasterii si contradictiei. Cuvintele sint apanajul mintii, ori mintea este materiala si deci limitata. De ce sa nu urmam Calea Inimii, asa cum ne indeamna Isus, fara vorbe multe ? A simti este deasupra lui a sti, a crede sau a citi. Cel ce simte, este sensibil la indrumarea lui Dumnezeu, este ajutat prin gratia Lui sa urmeze drumul fara pata si sa gaseasca protectie si alinare. De ce ne limitam doar la teorie si vorbarie, care fara o aplicare practica nu valoreaza doi bani ? De ce ne pierdem in expuneri asa-zis filosofice care conduc la schisme religioase, incalcind barbar invatatura lui Isus ce ne voia uniti prin dragoste, umilinta si autosacrificiu ? De ce ne indreptam cu buna stiinta spre prapastie, spre intunecimea cailor mintii si nu cautam lumina din suflet ? Isus este Calea, Adevarul si Viata, pentru ca El este Sufletul Universal, Constiinta Absoluta sau insusi Dumnezeu, esenta noastra unica si inseparabila. Aceasta cale insa nu poate fi urmata fara efortul nostru practic, fara meditatie si introspectie.
Majoritatea teologilor vestici au adoptat conceptia conform careia Dumnezeu este personalizat sub forma binelui, iar Diavolul sub cea a raului. Ca si cum un continuu razboi exista intre aceste doua entitati personalizate. Se absolva astfel de efortul personal in practica spirituala, spunind ca daca diavolul ne stapineste mintea si sufletul, nu putem face decit sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne fereasca de ispita. Toti se folosesc in expunerile lor exclusiv de textele biblice, fara sa incerce macar, sa-si controleze simturile si prin simturi mintea. Toata aceasta invalmaseala poate fi pusa in ordine prin gratia lui Dumnezeu, care ne ajuta prin exemplele vietii sa gasim lumina si raspunsuri la intrebarile ce ne framinta. Nu putem sa guvernam masele si destinele oamenilor, atit timp cit nu ne putem stapini propriile simturi si controla mintea, vorbele si faptele.
Dumnezeu este totul, este omnipotent, omniprezent ; El este Creatorul, Cel ce sustine aceasta creatie si totodata Cel ce o va distruge la sfirsitul timpurilor. Dumnezeu are doua aspecte : nemanifestat, sub forma Constiintei Absolute, ce in acelasi timp constituie baza celui de-al doilea aspect, cel manifestat, ce este insasi Natura sau daca vreti Universul, cu tot ansamblul de legi si fenomene, pe care de fapt noi putem doar sa le observam, fara a ne putea impotrivi. Spatiul si timpul fac parte din acest ansamblu si constituie un exemplu viu al omnipotentei Creatorului. Noi insine, fiecare in parte, sintem constituiti de asemeni din doua stari : cea nemanifestata, martorul tacut, constiinta, prezenta eterna indubitabila sau daca vreti sufletul ; si cea manifestata sau corpul cu tot ce cuprinde, inclusiv mintea si gindurile noastre. Daca nu putem influenta aproape deloc mersul Universului, fiind doar o picatura in imensitatea lui, putem in schimb influenta destinul si functionarea noastra, fiecare din noi, prin faptele noastre. Nici o fapta nu se pierde in spatiu sau timp, si ansamblul lor constituie destinul nostru, faptele noastre intorcindu-se in favoarea sau impotriva noastra, in functie de natura pozitiva si respectiv negativa a lor. Satisfacerea simturilor, ne tine intr-o continua neliniste, intr-o continua durere si aduce omul intr-o stare diabolica, intunecata, nefericita si depresiva. Din contra, stapinirea lor, ne aduce la un moment dat intr-o stare de calm, luminoasa si optimista, dindu-ne sansa sa fim receptivi si sensibili la glasul constiintei ce ne conduce spre fericire. Mintea este diavolul, ce cu ajutorul simturilor, obtine atasamentul fata de obiectele si lumea exterioara ; spiritul este Divinitatea insasi, ce ofera prin contemplare interioara o stare de calm si intelepciune ce izvoraste dintr-o profunda autocunoastere si renuntare. Nu exista adevarat refugiu decit in interiorul fiintei noastre, acolo unde spiritul salasluieste, in adevaratul ‘’EU’’.
Isus ne ofera o cale simpla de a ajunge la aceasta stare de fericire si liniste interioara, recomandindu-ne sa iubim, sa iertam, sa fim umili si prin asta sa ne autoanalizam. Este necesara o munca indelungata, de-a lungul intregii vieti, cu perseverenta, dar rasplata va fi pe masura : Fericirea.
Cuvintele pe care le putem citi sau asculta despre viata si invatatura lui Isus pot lua forme eronate, cu o multitudine de sensuri, din cauze multiple : trduceri, interpretari, etc. Dragostea pe care o propune prin porunca ‘’ iubeste-ti aproapele’’ nu poate lua decit o forma daca este tradusa in limba Inimii, daca o simtim pina in adincul fiintei noastre, dincolo de cuvinte si ginduri, intr-o emotie ce copleseste tot raul si toata ura din noi, emotie ce imbratiseaza toata creatia, dragoste dinamica pe care o practicam si o impartasim in fiecare clipa cu cei din jurul nostru.
Studiul Sfintelor Scripturi, indiferent carei religii le sint piatra de temelie, nu reprezinta decit primul pas pe calea intelegerii Adevarului, si de aceea nu trebuie sa ne oprim la studiul lor, ci odata ce ne-am insusit invataturile si metodele cuprinse intr-o astfel de scriere, trebuie sa le abandonam si sa ne dedicam practicarii celor invatate si meditatiei introspective. Cuvintele exprimate sau ascultate, sint apanajul mintii materiale, inferioare spiritului. Dumnezeu, fiind inexprimabil si inexplicabil prin cuvinte, oricit de mestesugite ar fi ele, nu poate fi limitat la nivelul filosofiei verbale, ci trebuie concentrata atentia catre fiinta interioara care este chipul Lui si care este capabila sa se explice prin ea insasi. Practicile rituale sint adeseori periculoase prin faptul ca ne fac intoleranti si ne leaga intr-o gindire limitata, fara perspectiva unei reale evolutii spirituale. Adevaratul foc spiritual trebuie aprins in inima noastra, oricit de greu ar fi si oricit de mult timp ne-ar fi necesar pentru lucru. Isus Hristos nu a poruncit ‘’ cititi, studiati si interpretati’’ ci a spus ‘’ iubiti, jertfiti-va, fiti ca mieii in fata lupilor !’’ .
Multi se retrag din viata lumeasca, calugarindu-se. Multi dintre ei fac totusi marea greseala ca se limiteaza la studiul scrierilor si nu practica decit intr-o masura limitata cele studiate. Astfel, ei continua sa ramina prada placerilor si dorintelor, de multe ori adoptind o rigiditate fanatica, nefiind deloc la adapost in singuratatea lor. Putini sint cei minati pe aceasta cale dintr-o sete de cunoastere si nu de deceptiile si dezamagirile vietii. Motivatia fiind intotdeauna la baza oricarei actiuni, este cea care determina izbinda sau esecul. Conversatiile cu cei mai multi dintre acesti oameni, dar si cu multi dintre pastorii spirituali, nu arata propriile trairi sau propriile experiente, ci transmiterea ad literam a celor citite in biblie sau invatate in studiile superioare teologice. ‘’Fericiti cei saraci cu duhul ‘’ este o remarca ce sustine cele de mai sus. Daca un om nu stie sa citeasca si nu are deloc calitati de orator, dar in schimb iubeste si se daruieste in faptele sale oamenilor ce au nevoie de ajutorul sau, umil si blind, este mai presus de eruditie, mai curat in inima si cugetul sau. Insusirea si practicarea invataturilor lui Isus au menirea de a ne conduce la experimentarea proprie, pe de-a dreptul, a unei vieti spirituale superioare, care nu tine de creier si gindire, ci de constiinta sau suflet, putind astfel prin propria simtire, sa intrevedem o licarire de lumina, determinindu-ne astfel setea de cunoastere si urmarea Caii.
Isus Hristos, ca fiu al lui Dumnezeu, luind forma umana, materiala, ne-a aratat noua oamenilor, fratilor lui, Adevarul suprem al existentei noastre si anume ca esenta noastra, fiinta noastra este Divina. De aceea a spus El in Ierusalim : ‘’ Voi sinteti mama mea si fratii mei’’. Urmind o viata virtuoasa, ne reintoarcem la existenta primordiala, nelimitata, distrugind sau arzind egoismul si personalitatea, redevenim una cu Dumnezeu.
Manifestarea lui Dumnezeu este lumea fenomenala insasi, este iluzia perfecta, ceva care inseala gindirea inferioara, dind impresia pluralitatii – eu, tu, el, ei, etc,- cind de fapt exista numai Eu, ce in ultima analiza e Fiinta unica ce patrunde precum firul de ata margelele toate, e Constiinta Absoluta,e insusi Dumnezeu. Prin meditatie introspectiva, prin efort personal, la un moment dat, asa cum coaja oului este sparta de puiul din interior care iese la viata adevarata, tot asa adeptul sparge coaja individualitatii si iesind din iluzie, se bucura de contopirea cu oceanul de viata si lumina. Lumea asa cum o vedem, este un joc de umbre amagitoare, perisabile. Sa urmam invataturile lui Isus Hristos practicind nonviolenta si umilinta, dragostea si sacrificiul de sine si astfel Adevarul va fi relevat in toata splendoarea sa !

No comments:

Post a Comment