Arta
In toate epocile au existat oameni care s-au remarcat intr-una sau mai multe din cele sapte arte. Arta este o forma de exprimare a sentimentelor, a emotiilor, a trairilor si de multe ori o critica la adresa societatii sau a unor indivizi. Arta este o transpunere materiala a imaterialului si este un mod de a trai. Poezia, literatura si muzica apartin celor sapte arte.
Arta are nevoie de inspiratie. Artistii sint in general persoane sensibile, care au nevoie de exprimare, de cele mai multe ori metaforica.
Literatura se inspira mai mult din fapte si poate fi o redare istorica a unor evenimente petrecute, dar si imaginara, fantastica. In timpurile mai vechi, arta nu avea un scop material, asa cum are in zilele noastre. Literatura a fost o sursa de realitati istorice pe baza carora avem posibilitatea de a studia faptele si viata stramosilor nostri, de a ne aprofunda in cunoasterea trecutului. Pe baza multor capodopere literare, s-au facut descoperiri arheologice importante. Literatura este un important punct de referinta al culturii si tehnologiei, fara de care progresul ar fi fost limitat si vag. Ea exprima intr-un mod mai direct anumite mesaje, spre a fi intelese de publicul larg. Daca in trecut, cunoasterea literelor era ( mai ales in Europa) un privilegiu al prelatilor si al aristrocratiei, astazi aceasta cunoastere este accesibila daca nu chiar obligatorie.
Poezia este inspirata de trairile personale sau de diferitele fenomene ale naturii si ale societatii in care traieste autorul. Patrioti au pus in versuri chemari la lupta de eliberare de sub ocupatiile straine sau a regimurilor ce asupreau oamenii, adunind masele si creind o rezonanta, o vointa comuna capabila sa mature tot ce parea a fi de neinlaturat. Poezii cum ar fi ‘’ Desteapta-te romane ‘’ a lui Andrei Muresanu devenita imn national al Romaniei, ‘’ Imnul catre Libertate’’ a lui Solomos devenita imn national al Greciei, Hatikva ( Speranta) devenita imnul national al Israelului sint concludente in acest sens.
Poezia, mai mult decit mod de exprimare, este mod de a trai. Poetul vede lumea printr-o prisma aparte. Prin metafora ce domina lumea poeziei, este o lucrare adaptata temperamentului si personalitatii fiecarui cititor, capabila sa exalteze spiritul dincolo de intelegerea materialista a lumii. Pentru a putea intelege pe deplin un poet, trebuie se fii tu insuti poet. Poetii sint firi extrem de sensibile si astfel, numai oamenii foarte sensibili au acces la intelegerea deplina a poeziei.
Poezia e ca un ritual religios : cere intreruperea activitatilor, relaxare si eliberarea creierului de ginduri materialiste ce perturba intelegerea ; astfel eliberat, individul poate calatori in lumea trairilor pe care o descrie poetul prin versurile sale.
De multe ori, poezia a cucerit si inmuiat inimi, a smuls lacrimi din ochii celei sau celui ce a ascultat-o, a hotarit destine, pecetluind iubiri eterne.
Citind poeziile lui Eminescu, se poate intelege intr-o oarecare masura modul in care a trait, ceea ce a simtit si gindit el, toate acestea lasindu-ni-le noua ca mostenire si putem spune, fara sa gresim, ca prin asta sintem foarte bogati, avind nestemate, cum putine popoare in lume au. Nu e totul sa pui in versuri o idee, ci sa o traiesti mai intii, ca o emotie coplesitoare, caci versul vine de la sine, fiind ecoul sentimentului trait. Poti fi poet si sa traiesti poetic, fara sa scrii versuri. A fi poet, inseamna sa privesti viata si lumea, intr-un fel aparte, dincolo de material. A fi poet inseamna sa fii un adinc visator, inseamna sa cercetezi adinc cealalta fata a lucrurilor si inseamna o atitudine luata fata de manifestari interioare si exterioare. Asa cum religiile vad un Dumnezeu in toate, si poetul vede ceva frumos si exotic in lucruri si manifestari aparent obisnuite.
Poezia e o vesnica aventura, o vesnica interpretare sublima a existentei, un vesnic studiu reactualizat al vietii si sentimentelor. Poezia e un curent creator, inaltator. Poetii sint semizei, si asa cum semizeii au viata vesnica, tot asa poetii traiesc vesnic prin creatia lor in inimile noastre, transmitind si pastrind sensibilitatea sufletelor la ceea ce e cu adevarat sublim.
Muzica este o forma subtila de exprimare a simtamintelor, o reproducere de multe ori, prin fond si artificii, a sunetelor existente in natura, a elementelor naturii : marea, vintul, furtuna, ploaia, etc.
Dupa conceptia brahmana, descrisa in cartile Vedelor si in Upanisade, sunetul silabei ‘’OM’’ pronuntata ‘’AUM’’, ar fi sunetul primordial al nasterii Universului, ar fi numele Creatorului si toate celelalte sunete se subordoneaza acestuia, fiind manifestari diferite ale Silabei. In rugaciunile si ritualurile brahmane, precum si in cele ale religiilor ce descind din hinduism, se foloseste rostirea repetata a silabei ’’OM’’ pentru a concentra spiritul asupra Constiintei Absolute. In prescriptiile yoghine exista, de asemenea, exercitii ce cuprind rostirea pina la rezonanta a Silabei, ajutind astfel la concentrare si la deschiderea portii catre Oceanul de Lumina al Constiintei Absolute, Sufletului Universal sau Atman. Se ajunge prin aceste exercitii la o rezonanta a organelor corpului material, cit si a centrilor energetici –Chakre- din corpul subtil al planului astral, formind astfel o punte de legatura si o armonizare intre cele doua planuri.
Muzica este folosita in toate liturghiile si ritualurile religioase din lume, pentru ca ea poate exprima abstractul, ceea ce cuvintele nu reusesc. Muzica are o larga actiune asupra oamenilor si chiar asupra unor animale, pentru ca ea poate depasi conditia materiala, poate aduce rezonanta si cooperarea intre cele doua planuri : material si spiritual. Muzica insotita de versuri sau exprimindu-se prin ea insasi, a pasionat dintotdeauna omul, dindu-i optimist o varianta epiviotica (de supravietuire), salutara, de rezolvare a unor probleme sufletesti, care altfel ar fi fost greu de depasit.
Muzica poate fi extrem de antrenanta, schimbind starea de spirit, intarind moralul si infratind oamenii intr-un dans comun, intr-o lupta pentru o cauza comuna.
Muzica e adierea vintului, e valul marii, e curgerea unui izvor, ciripitul pasarilor sau tunetul furtunii. Ca manifestare a starilor sufletesti e nostalgie, melancolie, bucurie, durere, optimism si deznadejde, e indemn la lupta si uniunea maselor in spiritul unui ideal comun. Cum ne putem imagina o lume fara muzica ? Toate bogatiile din lume, frumusetea, dragostea, nu si-ar gasi exprimare si totul ar fi cenusiu, pustiu. Toata stiinta si textele religioase ar fi simple vorbe, cu mari sanse de a-si pierde sensul. Nu ar exista emotie impartasita si traita in toata splendoarea ei pina la lacrimi. Totul ar fi cenusiu, iar insasi viata si-ar pierde noima. Muzica, mai mult decit celelalte arte, poate stimula trairile pina la paroxism. Informatia continuta este uneori foarte mica, dar mesajul transmis este inteles profund, trait cu emotie, muzica manifestindu-se prin ea insasi.
Arta in esenta, ne ajuta sa ne rupem de realitatea conventionala si sa capatam alte dimensiuni ale spatiului si timpului, transferindu-ne in alte timpuri si locuri, in pielea altor personaje. Muzica ne ajuta sa ne desprindem de conditia materiala, si sa avem pentru scurt timp revelatia Divinitatii. Cele trei faze universale : Creatia, Conservarea si Distrugerea sint relevate in adincurile constiintei noastre. Muzica este poarta catre Absolut si insoteste primii pasi pe drumul catre eternitate. Muzica insasi, este eterna si nu este apanajul omului, ci al Spiritului, al Naturii, de aceea este intilnita in toate elementele Naturii si in toate caile Constiintei. Cu cit omul traieste mai putin intens in plan material, cu atit muzica il defineste mai exact.
Spiritele superioare, sfintii, traiesc muzica interna, care este oglinda constiintei, este teoria spiritualitatii superioare, a ultimei trepte a existentei materiale, a puntii de legatura intre lumea fenomenala si Dumnezeu.
No comments:
Post a Comment