Materie
De la nastere si pina la moarte, avem contacte neintrerupte cu ceea ce numim materie. Toate cunostintele si experientele sint legate de materie. Ea poate fi calda sau rece, provoaca durere sau placere, poate fi palpata, simtita cu toate cele cinci simturi, poate fi posedata sau pierduta, si intr-o forma sau alta poate fi mobilul sau instrumentul activitatii noastre, iar pentru cei mai multi dintre noi poate fi scopul vietii.
Dorim sa ne sacrificam pentru a dobindi bani multi, aur, case mari si luxoase, masini, viata bogata in placeri senzuale, carnale, ori toate acestea intr-un fel sau altul sint materie.
Una din ideile filosofiei Zen (ce la rindul ei isi are radacinile in filosofia veche hinduista) este urmatoarea : MATERIA NU EXISTA. Reactia, superficiala si ignoranta, de altfel, in fata unei astfel de afirmatii este cit se poate de potrivnica : « Cum » poate spune un om simplu, « o simt, o aud, o vad, o miros, o gust, cum sa nu existe ? ». Sa lasam la o parte metafizica sau religia si sa o privim stiintific. Materia este formata din particule, din molecule ce la rindul lor sint formate din atomi, atomii la rindul lor sint alcatuiti din nucleu si din invelisul electronic, nucleul din protoni si neutroni ; putem enumera astfel subparticule ale acestora : leptoni, bozoni, fermioni, quarci,etc. Cind observam un atom prin microscopul electronic il vedem rotund. Putem sa desfacem invelisul electronic al atomului precum desfacem coaja unei cirese? Chiar daca ar exista unelte performante acest lucru nu ar fi posibil deoarece forma sferica a atomului este data de rotatia electronului cu frecventa foarte mare in jurul nucleului. Deci, atit timp cit un punct material, sa zicem, se roteste atit de repede in jurul unui centru si ne da iluzia unei sfere, cum putem desface aceasta coaja ?
O sirma in forma de ‘Z’ rotita cu viteza foarte mare, ne poate da iluzia unui pahar. Cum putem avea incredere in imaginea pe care o vedem si sa o consideram a fi reala, materiala ? La fel se intimpla si cu elementele subatomice ce se rotesc cu frecventa cu atit mai mare cu cit dimensiunea scade. Acelasi lucru se intimpla si cu sistemul nostru solar, cu alte sisteme, cu galaxiile si asa mai departe. Daca ele ar fi rotite cu frecvente mari, comparabile cu cea a electronilor, vom avea de asemenea, impresia unor discuri, sfere , etc. Observam aici un ‘limit up’ si un ‘limit down’. Observabilitatea noastra este limitata la quarci si la supergalaxii, nu putem sa trecem peste aceste limite pentru ca nu ne permite nivelul nostru spatiotemporal. Electronii se rotesc prea repede in jurul nucleului, pentru a putea fi observat ce se petrece cu adevarat, iar galaxiile se rotesc prea incet pentru a observa ca se comporta la fel ca atomii, viata noastra nu ar fi suficient de lunga pentru aceasta. Putem insa crea modele de sisteme solare si galaxii, modele atomice si subatomice. Eliminind conditia temporala, putem observa clar asemanarea intre sistemele extreme. Principiul e acelasi, iluzia e aceeasi. Materia asadar, nu exista. Nu putem sti cu adevarat la ce nivel material ne aflam, la ce nivel spatiotemporal traim in prezent, dar putem raporta aceasta existenta unui punct de reper. O particula e un intreg Univers, iar Universul poate fi o particula oarecare.
Cindva, marele savant american Carl Sagan, explica in serialul stiintific Cosmos, ipoteza ‘Big Bang” – Marea Explozie. Conform acestei ipoteze (ce la rindul ei isi afla originea in filosofia antica indiana) Universul, dupa ce-si va desfasura existenta o perioada de timp, se va concentra intr-un singur punct, dupa care va avea loc o alta imensa explozie urmata de o alta expansiune a Universului. Datorita unei temperaturi extrem de mari, inca nu exista atomi sau particule subatomice, totul fiind ca o ‘’supa’’. Pe masura ce se raceste materia, se formeaza atomi, molecule, planete, stele, etc.
Prin urmare, Universul se naste, traieste si moare pentru a se naste din nou, de nenumarate ori. Este ca si cum Creatorul, folosind o bucata de plastilina, creeaza forme, diferite modele, ca apoi sa distruga totul adunind toata plastilina intr-o singura bucata. Imaginati-va ca asemeni Creatorului modelati din plastilina un obiect sau mai multe. Va putea oare, unul din aceste obiecte sa se ridice din conditia de creatie si sa devina creatori asemeni voua ? Nu ! Tot asa nu putem noi sa depasim conditia de materie, atit timp cit traim cu ideea ca sintem materie si sintem legati de aceasta.
Omenirea a descoperit multe fenomene : electricitatea, focul, etc ; a inventat multe obiecte, vehicule, aeroplane, nave spatiale,etc. Cu toate acestea noi raminem creatie si, oricite planete vom vizita, oricite stele vom descoperi, oricite fenomene noi isi vor dezlega misterul in fata noastra, a stiintei, nu vom putea intelege niciodata Esenta, Adevarul. Nu, atit timp cit nu vom gasi prin vointa forta de a ne rupe de materie, de spatiu-timp. Dragii mei, acolo unde se termina ceea ce, superficial de fapt, numim stiinta, incepe adevarata stiinta, adevarata cunoastere, care este cu adevarat fara limite.
Oricit de departe vom privi catre stele si alte lumi, nu vom putea gasi acolo Adevarul. El se afla in noi, in inima noastra, nu ca simplu organ ci ca centru al sentimentelor noastre. In functie de acestea, este determinata viata noastra. Dragostea si Autosacrificiul ne inalta catre culmile adevaratei cunoasteri. Ura si egoismul ne leaga de materie, de mizerie si de intunericul necunoasterii.
Nu este stiinta moderna cea care a formulat pentru prima data ipoteza Marii Explozii. Cu multe mii de ani in urma, oamenii credeau in sfirsitul unui ciclu si inceperea altuia nou, ``Big Bang``, cum este numit el azi. Nu aveau la indemina mijloace moderne de observare, telescoape sau sateliti artificiali, si totusi au ajuns la cunoasterea marilor adevaruri. Spiritul este izvorul cunoasterii, oamenii care au renuntat la bucuriile vietii materiale, cu inima deschisa, au explorat Universul interior si nu cel exterior. Corpul este materie,este plastilina perisabila supusa transformarii in spatiu-timp, in timp ce Constiinta sau Sufletul este adevarata existenta, neperisabila si care nu se supune nici spatiului-timp si nici materiei. Aceasta Constiinta este imaginea Creatorului, este o bucatica din corpul Lui si in acelasi timp este sensul profund al Eu-lui.
Atit timp cit traim cu ideea ca ``Eu`` este corpul, mintea, carnea, oasele, singele si simturile noastre, sintem legati de materie si astfel supusi transformarilor. Dar atunci cind prin autoanaliza incercam sa raspundem la intrebarea `` cine sint eu ?`` prin exercitiu repetat, avind drept scop suprem al vietii aflarea raspunsului, incepem sa intrezarim Adevarul ca mai apoi sa-l cunoastem in toata splendoarea. Ajungem atunci sa intelegem ca ``Eu`` este orice altceva decit corp, carne, oase, simturi,etc. ``Eu`` este Constiinta, Fericire,Adevar. ``Eu`` este intregul Univers. ``Eu`` este insusi Creatorul.
No comments:
Post a Comment