Wednesday, September 7, 2016

The Sahara Project

The Sahara Project – phylosophy
In the actual context of global climate changes, of the increasing of Greenhouse gases, governments, organisations and other entities tries to find solutions to stop or to minimalize this phenomenon. Many of the solutions adopted by forums as COP have failed. Why? Because in one hand, they try to find in a wrong direction (through economic compensations for the undeveloped countries) and in the other, no one of the industrial corporations wants to make even a least sacrifice in order to limit the exploitation of natural resources which is otherwise an important part of actual human civilisation. The commercial way of thinking leads finaly to a colapse of the countries, large wars, refugees problems, economical crisis and collapses of important branches in ones states economies and also in destruction of the environments, of natural balance, giving to people not only pain, but it threats even the life on Earth, as never was before since immemorial times.
So, we do not need ideas, politics or financial solutions only. We need practical, touchable yet challenging solutions.
I wonder how people may invest huge amount of money in projects which are in these ages a nonsense instead of redirect it to more practical and usefull ones? I mean, why are we so stubborn to send missions to Mars, trying the almost impossible (building there an environment available for living or human creatures) instead of conquering areas on Earth which are missing life, as are the deserts of our planet. The Amazon Forest is the mot important green zone on the planet and also the “lung” which regenerates along with the Oceans the Earth’s atmosphere. But with the nowadays average of industrial processes over the world and land clearing of this huge forest we get two important factors: 1 Increasing of Greenhouse gases. 2 Decreasing of the capacity of regeneration of atmosphere. Those 2 factors together are leading to unballance of the entire planet environment and the final outcome cannot be predicted. Humanity as society have yet very little knowledge of how does Nature works, or worse, is not concerned too much about it.
Why Sahara Project

Sahara is the largest desert of the world and comparing with the Amazonian Forest, it is almost double in surface. Sahara was many times in the past a rich green and wet environment, filled with flora and fauna. It can be again now, in our ages and it may be an important heritage to our children and future generations. Our civilisation have today enough technology to rebuild a forest in the Sahara Desert, Sahara may become entirely a great forest or a green map (watching at it from sattelite). What is required is the awakening of human consciousness at some level, realising the danger may occure in the future if we are doing nothing practical now. All the nations have to be involved in this project. If the countries redirects let’s say a few percents from GDP or from the money destined to increase army powers, to that kind of project, if all the humans will let aside all the differences between them, either political, cultural, religious, racial and so on and tries to build together a new world, a real Paradise, not beyond death, but in this life, right here, right now.
Joining a project like this, many of the actual global issues will be solved partially or entirely. Decreasing of the level of Greenhouse gases in atmosphere, may be the main target. But also, millions of unemployed people may find a job here, and eventualy, cities may be built here solving in this way an important part of immigration.
As the surface of the afforested area is growing, we will have an increase of rainfalls wich will provide fresh water over this area. Sand storms will decrease, rivers will start to flow, the temperatures on the ground will be not extreme as it is today (-5C at night and over 50C on day) and will be friendly to the inhabitants.
A big amount of water and Greenhouse gases will be trapped in the vegetation and the threat of increasing the Oceans level will vanish. The extreme forecast will disappear, not only over Sahara, but on entire Europe and even for the whole northern emisphere.
Big amount of crops grown here may supply the markets of the world and a new era of prosperity even for the poor countries would arise.
An important transformation in the human consciousness will take place if the project will succeed.


Inovation and technology


This project is impossible to be done by a single man, a single organisation, corporation or country. The cooperation between all countries is of vital significance for succeeding, dealing with big amount of technology, energetic and material resources, human resources, and finances. But this cost is meaningless regarding the benefits for the humanity. It is an issue of death and life. It is a chance for the future of the planet.
First thing we are concerned by is water.
There is a big amount of water underground of Sahara discovered few decays ago. But the ice of the polar cap is also an important option. Icebergs may be transported to the coasts of northern and west Africa, melt in special tanks and pumped to the forest plantations. Some rivers in south Europe are overflowing in springs and this water together with the rich mud may reach northern Africa through undersea pipelines. There are many ways and we can find the cheap or best one. In any case, when the new environment will be self sustainable, the water supply will be not necessary.
Secondly, tree planting nursery have to be prepared carefully, starting with the most resistant species at the dry hot weather of Sahara and north Africa, but later adding also many other species. Very important is the BIODIVERSITY. Starting with annual vegetation and later continuing with the perennial, we’ll ensure a step-by-step stabilisation and enrichning of the soil. We need trees and vegetation together. The trees will pull out from the deep soil different nutritious minerals. Slowly, a fertile soil will be built and a cycle will be started.
Energy supply will be based in the beginning on the fossile fuel and soon on solar power. This is a great chance for experiments and development of new technologies which can be further used in any other place on Earth.
The Sahara Project will be shared in stripes, starting from north to south. Each stripe will be developed first in lenghth and after that in width, mile by mile. Finally, it will join the savanna and then the animals there will populate slowly the new forest. Some birds and animals will be selected and naturalised in the Sahara Forest. It may occure an unballance in that case, but soon, the law of nature will operate in its own way to bring a balance.
Northern Europe can supply fertile soil, biomass for better results on plantations. Different insects, bees, mushrooms, worms are an important part with specific role in the nature. The most important thing in every thing we do is BIODIVERSITY. Australian scientists have a great experience in building fertile soils in extreme conditions and their researches are necessary.

Similar projects may be developed in other deserts as Arabian Peninsula, Gobi, Kalahari and so on.


Sahara Project, a stepforward to the Big Shift


As we know, the history of our planet is filled with blood, pain, human disasters and all aspects of destruction. The main reason was the gain of a small piece on this Planet. In thousands of years of history, the human society have not change essentially, but only in finding different ways, much more distructive, to reach the same goal: the achievement. Nowadays, we are as society on a top and if we are not stopping here from this destructive path, we will fall and vanish. We have no choice. We have to change not the way, but the goal. The Big Shift is the only way to continue to exist on this Earth. The Big Shift is a real step forward also, along with surviving as society. We need new vision and a deep understanding of how the Nature works, of its laws wich are still unchangeable till the end of cosmic cycle.
It is well known that if the enire population of Earth would consume the same amount of goods and energy as the american people does, we will need 4.5 planets, but we have only a half. Also, in only two centuries we spend almost entire reserve of fosyle fuel which the Nature have built in millions of years. This is a destructive way of living. The Nature and the human body are working in the same way, with the same basic rules. So if we understand this, our acting in this world will be a benefit for every one. In this point of view, if we consider the money as the blood of society (and obviously it is) we will try to let the flow smoothly in all directions. The accumulation or lack of the blood (money) will lead at unbalanced and unsustainable life of humans or society. Or, the wars of the history till the present day were nothing but accumulation of land and goods in few hands and distruction of defeated. You cannot feed only a part of your body and let the rest of it starving and to maintain yourself in life. Every organ, tissue, cell, etc need the same care and all must co-exist in absolute balance. The unballance means disease and eventually death. Accumulation of money may lead to such unballance and disease of society and no legislation in the world will be enough to avoid the final outcome.
   The Big Shift is the change of the way of thinking from feed-up to feed-back. What came in have to come out. Not the survival of the powerfull and strongest but cooperation, recycling and interconnection. We cannot ask to happened all this from governments, banks, NGO, religious organisations because we not gonna get it. We must understand and act changing the own self first, and only this way we will witness a real change.
   The Sahara Project is a great opportunity to reconnect humankind with Nature, the humans between them; it is an opportunity to reballance the planet at a very large scale, because having a common goal, a common action, we will have also a common benefit. Differences between people as their colour, language, religion, gender, etc will be no more a reason of hate and destruction but a reason of coexistence and happyness. But we must unit our powers and redirect our efforts and resources to that wich will bring a benefit to us and future generations. Do we care about our children? Then we must be concerned of the heritage we leave to them. We cannot hope to go to any Paradise out there leaving a chaos and hell in here. No destructive action of any of us will lead us to Paradise. If we are living in hell, the paradise is only a hope, a fantasy, especially if WE are the hell-makers. Instead, we have an oportunity to build here and now a real Paradise and to enjoy it growing and blossoming, knowing that WE created it for us and our children.
The energy we can create distructive weapons can be redirected to the creation of constructive tools and sustainable technologies; the energy used for rebuilding an after-war zone can be redirected to the building of a sustainable environment in places as Sahara Desert. The war is anyway distructive, no matter its goal and it have no virtue at all, no matter how it names. Instead of wars, we can together help the Mother Nature to come to life in such places as Sahara and She will embrace and feed us dearly.
 The Sahara Project shall be not a specific, local, limited action, but it must have extends in all societies, in every part of the world. We can say that is ratherly a concept we create, develop and apply in the daily life. What that mean? Basically it could be the opposite of the war. The wars destroys cities, forests, nature and leave behind a desert. But we can take a desert and put a seed there, a plant, a tree, an animal, etc, and one day, the Nature will be able of self sustainability and the next generation will see growing what we sow today.
In a daily life, we can redirect our energies to build a good environment around our places, to reconnect with people and the nature, to become aware of our actions and its outcome. To rebuild our destroied life and to shift from old towards the new.  Nothing is impossible: it only can take some big amount of time and energy. But if it does have a meaning for someone, it is worth of any effort.

We must become aware that this way of living and thinking we had for the last centuries have lead us to an end and we can no go further. Competitivity  and the surviving of the strongest took us away from Nature. In that end, we have to step a little back, to turn the gaze backward for a while, and we will understand what we have done. After that arising of the awareness we will be able to find a new way, towards cooperation and reconnection with the Nature. 

Saturday, March 22, 2014

Desteapta-te romane din frica ta de moarte!


Preşedintele Clubului de la Roma, pe Europa
Dr. Călin Georgescu: "În ultimii 25 de ani, sufletul românesc a fost trecut prin sabie"
 
Dr. Călin Georgescu este unul dintre cei mai importanţi experţi români în dezvoltare, şi anume în dezvoltarea durabilă. Între 1997 şi 2013 a fost director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România, iar din anul 2013 este preşedintele Clubului de la Roma (Centrul European de Cercetare din Viena , Austria ). Clubul de la Roma este o denumire simbolică pentru o organizaţie al cărei scop este să supună atenţiei întregii lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei. Acuzat că urmăreşte regionalizarea şi unificarea întregii lumi, în realitate Clubul s-a răzvrătit împotriva „ignoranţei sinucigaşe” a omenirii cu privire la adevărata ei condiţie. Dr. Călin Georgescu, deşi deţine o funcţie internaţională atât de înaltă, nu a uitat că e român, şi încă unul dedicat cauzei naţionale. A elaborat strategia de dezvoltare durabilă a României pe următorii 30 de ani. Strategie din care nu s-a pus în operă nici măcar un paragraf. Nu întâmplător, d-l Georgescu a fost propus, la începutul lui 2012, să-l înlocuiască pe Emil Boc în fruntea guvernului României, dar interese obscure s-au opus. A fost o şansă pierdută de toţi românii. Reproducem, în cele ce urmează, pledoaria de tip clasic, „prin noi înşine”, a domnului Georgescu, pentru schimbarea României.
„Acum, în România, omul devine «resursă umană»”
Aţi detectat, în scrierile dv., „războiul nevăzut“ din lume şi din România. Cum arată acest război?
Criza actuală oferă unei umanităţi îngenuncheate de atâtea rele prilejul de a medita asupra propriei supravieţuiri, pe unica sa planetă. După ce a „îmblânzit“ natura, omul este supus acum manipulărilor de tot felul, spre profitul celor care stau la cârma şi, mai ales, în spatele marilor corporaţii. Nu se poate fura fără a controla mintea victimei. Discutăm azi de un război dus la nivelul minţii. Este purtat de marile corporaţii şi de politica neoliberală care au creat şi menţin în continuare criza. Lăcomia marii finanţe a produs actuala instabilitate economică şi socială. Marile corporaţii nu au nevoie de minţi libere, ci de roboţei care, motivaţi doar de cucerirea unei poziţii în ierarhie şi de avantajele unei vieţi luxoase, se înclină obedient la preceptele „politicilor corecte“. Personal, sfidez corectitudinea politică de toate culorile. Spre exemplu, Nestlé controlează peste 70% din apa îmbuteliată din lume, printre care Périer, San Pelegrino, Vittel. Este o acţiune neoliberală şi postcolonială care atentează la un drept fundamental al omului - accesul primar la apă. Poate fi un drept uman transformat în marfă, cu etichetă şi preţ?! Se pare că da... În România, ca şi în alte ţări eliberate de comunism, cetăţeanul este stăpânit prin frică. Ne este frică pentru că nu mai avem credinţă adevărată. Când ne rugăm şi cerem ca Dumnezeu să ne „dea“ miracole, confundăm credinţa cu magia. Fără muncă asiduă şi jertfă, nu-ţi poţi lua zborul către orizontul demnităţii. Pasărea născută în colivie crede că a zbura este o boală! De acest fapt s-a profitat după ’89 şi aşa s-a perpetuat mentalitatea că, atât timp cât ai ce consuma, e bine. Burta plină stă mai presus de libertate! Spun încă o dată: acum, în România, se trăieşte sub imperiul fricii. Când nu rămâi ferm în credinţa creştinească, se naşte un gol prin care pătrunde groaza de moarte. Şi atunci omul devine „resursă umană“ - un individ manipulat, fabricat prin înrobirea minţii. Alimentele procesate industrial conţin substanţe care acţionează subtil asupra sistemului nervos, imitând efectul drogurilor. Omul care mănâncă produse concentrate artificial devine dependent: în căutarea plăcerii, mănâncă tot timpul, fără să se hrănească. Mintea, sufletul şi inima îi devin captive. Sistemul educaţionalde statcontribuie şi el din plin la încătuşarea minţii şi a spiritului. După ce sunt şcoliţi conform prejudecăţilor cultivate de adulţi, denumite eufemistic „programe naţionale”, elevii devin de-a dreptul incapabili să gândească sau să acţioneze în alt mod decât cel pe care l-au impus formatorii lor… Eu, în aceşti 25 de ani, am văzut în România doar promovarea malignă a incompetenţei. O perioadă în care sufletul românesc a fost trecut prin sabie. De aceea, cred că se impune urgent reprofesionalizarea României şi restabilirea valorilor morale ireproşabile, de care, în istoria sa, poporul nostru a făcut dovadă prin fapte.
Aţi identificat „reţeta” şi „cheia” succesului României: micul producător, ţăranul. Pe ce vă bazaţi în acest scenariu?
A te baza pe micul producător, pe ţăranul care a dat identitatea românilor, înseamnă să contracarezi asediul corporaţiilor, care îţi dictează ce să mănânci, ce să bei, cu ce să te îmbraci, ba chiar şi cum să gândeşti. Ţăranul îşi organizează singur propria producţie. Te salvezi tu, ca ţară , şi îi mai ajuţi şi pe alţii care vor să o facă şi nu mai au cum. Micul producător contribuie la însănătoşirea României. Graţie lui vom rezolva, în cea mai mare parte, problema şomajului. Toată lumea va avea ceva de făcut. Dacă ştii să faci ceva cu mâna ta, nu depinzi de nimeni, eşti autonom. Acum, românii bat drumurile Occidentului, slugărind prin străini, în loc să muncească şi să prospere în ţara lor. Tot ce ar trebui să facem, ca guvern naţional, ar fi să promovăm micul întreprinzător, breslele şi meseriile larg răspândite, ajutate de o industrie performantă şi nepoluantă. Acţiuni precise, nu bătut apa în piuă pe marginea unor generalităţi. Micul producător ne oferă, prin urmare, definiţia succesului.
„Cei ce conduc România sunt făcuţi, nu născuţi. Sunt nişte mutanţi, o altă specie”
Ce „definiţie” ne oferă politicienii care au condus ţara în ultimii 25 de ani?
Prădătorii care au condus şi conduc ţara ignoră viitorul şi nu ne pregătesc pentru el; pe ei nu-i interesează decât prezentul, să poată fura acum, când mintea poporului este încă înrobită. Cei ce conduc România sunt făcuţi, nu născuţi. Ei sunt omul nou, creat înainte de ’89. Sunt nişte mutanţi, o altă specie! Din păcate, asistăm la o disoluţie totală a ţării. Iar intelectualii păstrează o tăcere complice. Rar găseşti un intelectual integru. Mare parte dintre cetăţenii României pot fi comparaţi cu robii care servesc unui sistem mafiot. Politicienii, ca şi intelectualii, caută „să vorbească frumos“, ca să nu „deranjeze”, toţi vor să fie politic corecţi. Oameni buni, nu mai priviţi la culoarea cenuşie ca la un simbol al cuminţeniei, este timpul să ne trezim! Totul s-a transformat într-un imens crematoriu unde sunt incinerate libertatea şi viitorul neamului românesc. Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Dar „Ion” şi „Gheorghe” sunt ignoraţi, statul român ascultă de alte „glasuri”... Care este contextul internaţional în care România ar putea să-şi folosească atuurile proprii, naturale?
Se recunoaşte la nivel european că toate modelele de până acum au erodat capitalul natural. Singura soluţie este dezvoltarea durabilă sau, mai corect spus, sustenabilă, pentru că vorbim de obiective pe termen lung. Dezvoltarea nu trebuie să se facă prin epuizarea resurselor, ci la niveluri şi în ritmuri care să permită regenerarea acestora. Criza actuală este o criză de sistem, ea va continua mult timp de acum înainte, până la schimbarea profundă a paradigmei economice mondiale. Consumul de resurse este problema pe termen scurt şi lung a omenirii. Mare parte a ecosistemelor planetei sunt distruse. Unul din trei alimente pe care le avem pe masă se datorează contribuţiei albinelor. Dispariţia acestor mici vietăţi poate duce la stingerea vieţii. Polenizarea artificială se practică deja în China , prima ţară unde aceste insecte excepţionale aproape că au dispărut. Pe acest fond se duce o luptă aprigă pentru ceea ce numim resurse strategice, adică apa şi hrana, dar şi energia verde. Or, România mai deţine încă posibilităţi importante de utilizare a acestor resurse. Ştim ce urmează; întrebarea este dacă suntem pregătiţi să întâmpinăm acest val al schimbării. Din păcate, în politica românească postdecembristă, lipseşte cu desăvârşire o viziune pe termen lung. Lipseşte harta viitorului. Dacă România ar înţelege ce şansă uriaşă are în plină criză, ar face un salt gigantic, nu doar pentru refacerea ei, ci şi pentru a ocupa o poziţie de lider imbatabil, cel puţin în zona balcanică. Am putea restaura dreptatea socială, apăra suveranitatea ţării şi conserva tradiţiile neamului românesc. Să nu uităm că România nu este o ţară oarecare. Noi, românii, suntem o civilizaţie. De aceea, necesităţile politicii externe ale României sunt, mai ales, păstrarea identităţii statului în faţa atacului entităţilor non-statale, adică a corporaţiilor şi „investitorilor strategici“ de genul fondurilor speculative. România are nevoie de un stat care îşi serveşte cu abnegaţie cetăţenii, şi nu de unul care slugăreşte capitalul internaţional. Consolidarea şi dezvoltarea statului naţional unitar modern trebuie să fie deviza noastră, aşa cum a fost a înaintaşilor noştri. Întărirea statului este esenţială în vremurile pe care le trăim. Binomul stat-cetăţean este cel pe care a funcţionat mare parte din istoria omenirii; dacă un stat colapsează, se produce şi o prăbuşire a societăţii, cetăţeanul fiind confruntat cu o situaţie de anarhie ca cea din Somalia . Statul român nu trebuie să se îndepărteze sub nici un motiv de rădăcinile sale şi de istoria neamului. Când statul serveşte „corectitudinea politică“ şi trimite jandarmii să-i bată pe truditorii pământului care-şi apără dreptul la apă şi hrană – cum se întâmplă la Pungeşti –, ne aflăm deja în faţa unei trădări de ţară. Poporul nu mai poate rămâne indiferent!
„200 de companii multinaţionale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc”
Românii din Pungeşti şi din alte localităţi se luptă cu una sau mai multe corporaţii. Acolo s-a ajuns deja la dictatură. Ce rol joacă politicul în acest context?
Corporaţiile dictează la ora actuală politicului în cea mai mare parte a lumii. Urmărind doar propriul profit, ele ascund realitatea, subminând viitorul generaţiilor tinere şi privând naţiunile de lideri autentici şi de patrioţi. 200 de multinaţionale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc! Domeniul economic este condus de FMI, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului. Troica aceasta a dus la prăbuşirea economică şi la dezastru ecologic în multe locuri din lume. În loc de politici economice serioase, românilor li se oferă pâine şi circ: să cumperi marfa altora şi să crezi că trăieşti bine. Aceasta, pe un fond de sărăcie şi decădere morală fără precedent. Cantitatea de pâine vândută a scăzut cu 25% faţă de 1990, iar numărul cărţilor, cu 85%. Sunt cifre care vorbesc de la sine despre starea precară şi lipsa de viitor a României în actuala situaţie. România are nevoie de o conducere capabilă să se opună proiectelor geopolitice care vizează distrugerea statelor naţionale şi transformarea ţării într-un teren de vânătoare economică (masacrarea faunei, vânătorile cu acte mai mult sau mai puţin în regulă sunt un capitol la fel de trist). România trebuie să găsească o poziţie de echilibru între forţele geopolitice globale şi să înveţe să negocieze cu puterile lumii, având ca ancoră doar interesul naţional. Putem să spunem, fără teama de a greşi, că destabilizarea prezentă a Ucrainei, prin proteste violente dirijate, este pe punctul de a declanşa un nou Război Rece între Rusia şi SUA. Un „război ascuns“ mocneşte deja în Asia, între China şi principalul aliat din Asia al SUA, Japonia. În acest nou context, extrem de tensionat, România, în loc să fie un factor de stabilitate, apare, prin scandalurile politice la zi, ca un no man’s land, un fel de tărâm al nimănui care poate oricând exploda, aruncând în aer întreaga regiune sud-estică a Europei. Iată de ce, mai mult ca oricând, avem nevoie de lideri respectaţi pe plan internaţional, capabili să întărească statalitatea României şi să găsească alte surse de finanţare decât vânzarea pe nimic a bogăţiilor naturale şi activelor naţiei. În prezent, ţara se află într-o situaţie atât de jalnică, încât sunt aplaudate chiar şi investiţiile „europene“ în gropi de gunoi, pompos numite „sistem integrat de management al deşeurilor“, amenajate în satele cele mai pitoreşti şi cu mare potenţial agro-turistic (vezi cazul comunei Fărcaşa din judeţul Maramureş). Practic, România se află sub asediul marilor corporaţii. Acţiunea de la Pungeşti este relevantă. Statul apără o corporaţie împotriva propriilor săi cetăţeni. Oamenii sunt bătuţi în curtea lor. Este mai rău decât într-un război împotriva unei puteri străine! De câteva luni, statul îşi terorizează cetăţenii care nu se pleacă în faţa interesului celor fără de ţară. A luat cumva UE poziţie faţă de această încălcare flagrantă a celor mai importante drepturi ale omului, faţă de o acţiune criminală fără precedent?
„România este o ţară prea bogată, cu un pământ prea fertil, ca să fie păstrată fără luptă!”
Unde se află astăzi ţara noastră pe harta financiară şi economică a lumii?
România are nevoie de un sistem financiar care să-i aparţină, de o politică monetară care să răspundă nevoilor specifice şi de o politică fiscală dictată de realităţile noastre. În ţara noastră bătrânii sunt umiliţi, copiii nu au viitor, pământul este vândut străinilor, iar credinţa strămoşească este călcată în picioare – iată realitatea! Dezastrul este băgat sub preş. Se dau cifre, care de care mai umflate. Una sunt cifrele, alta economia reală. De pildă, se tot scrie că am ieşit din criză. Cum să iasă din criză statul român, când cheltuielile cu bunurile şi serviciile au atins, în 2013, nivelul din 2008, anul în care se arunca cu bani în stânga şi în dreapta?! Cheltuielile bugetului general consolidat, cu bunuri şi servicii, au atins în 2013 nivelul de 6,2% din PIB, apropiate de cele din 2008, când au însemnat 6,5% din PIB. Se impune o simplă constatare: România nu va prospera decât prin introducerea disciplinei financiare. Astăzi, România este o ţară în faliment, care trăieşte pe datorie.
Ce fel de stat este statul român de azi? Care sunt deciziile pe care le poate lua, cu privire la propria dezvoltare?
Statul român actual este un stat slab. Acţionează conform unor mituri şi prejudecăţi, ia decizii importante pe bază de wishful thinking (gândirea deziderativă ce distorsionează realitatea în funcţie de propriile dorinţe). Societatea românească diferă de economiile mature din Europa, în sensul că, dacă în Europa se schimbă un guvern, nu se întâmplă nimic grav, economia merge înainte, structura instituţională funcţionează. Pe când în România nu avem management performant, iar managementul înseamnă viziune, perspectivă. Statul român actual nu mai există, pentru că nu mai funcţionează instituţional. Accidentul aviatic din Munţii Apuseni este o dovadă a inexistenţei statului.
Aţi afirmat că redresarea statului nu se poate face decât prin patriotism în limitele adevărului, reluând formula interbelică „prin noi înşine“. Mai putem invoca acest concept în epoca globalizării?
Totul ne este permis, dar nu totul ne este şi de folos, spunea Sfântul Apostol Pavel. Şi mai spunea că omul întreg, puternic, chiar dacă totul îi este permis, nu se va lăsa stăpânit de tot ceea ce-i este îngăduit. Totul, dar absolut totul se face doar semănând dragoste, nu ură şi trădare. Lucrurile au mers prea departe din cauza modului total inadecvat de conducere a ţării în ultimii 25 de ani. Cei care au deţinut puterea au urmărit doar interesele lor, personale şi de grup, şi nu cele ale ţării. Or, nu ai cum să fii de folos ţării tale dacă nu o iubeşti şi dacă nu-i vrei binele! Formula „prin noi înşine“ nu poate fi transpusă în practică de către cei care duşmănesc România. Sunt ţări importante care, în ultimii 20 de ani, s-au dezvoltat spectaculos pe baza modelului „prin noi înşine“. În anii ’70, Finlanda era la coada ţărilor scandinave, acum este în fruntea lor. La mijlocul anilor ’90, economia Rusiei a fost aproape ruinată de globalişti, cu reţetele lor neoliberale, dar şi-a revenit spectaculos când ţara a adoptat modelul „prin noi înşine“. Japonia, Norvegia, Polonia, Ungaria sunt alte exemple grăitoare de ţări care nu au cedat presiunilor „terminatorilor“ internaţionali şi au reuşit să prospere economic. A ne dezvolta prin noi înşine înseamnă în primul rând a investi în om. Or, aceasta a lipsit cu desăvârşire. Românul trebuie lăsat să facă ce poate el mai bine, nu ce cred de cuviinţă nişte funcţionari de la Bucureşti sau Bruxelles, şi atunci toată ţara va înflori. De ce oare românii sunt foarte apreciaţi în multe locuri importante din lume, iar în ţara lor nu au un loc de muncă? În acest sens, exemplul istoric paşoptist ne stă la îndemână. Este greu, dar se poate! Insuflă-i tânărului mândria pentru istoria neamului său! Când ne vorbea profesorul la şcoală de Mihai Viteazul, de Ştefan cel Sfânt, intram în pielea lor ca eroi şi doream, noi, copiii, să facem la fel pentru ţara noastră. Numai aşa va deveni tânărul responsabil. Din păcate, istoria este minimalizată; pur şi simplu s-a tăiat panglica istoriei, s-a întrerupt legătura cu eroii şi martirii neamului, uitându-se că fiecare generaţie făureşte istoria celor următoare.
„Capitalul gigantic al României este dat de resursele naturale”
Vorbiţi, alături de mulţi alţi futurologi, de marea criză alimentară şi a apei. Dar Chevron forează pentru gaze de şist în Dobrogea, unde există un fluviu subteran de apă dulce, cât Dunărea. Nu va fi pusă această resursă în pericol?
Criza apei şi a hranei, din zona anilor 2020, va fi mult mai serioasă şi mai devastatoare decât criza economico-financiară de acum. Suntem pregătiţi să o întâmpinăm? Aceasta este întrebarea. Aurul României nu este cel mineral, îngropat sub munte, ci stratul subţire de sol fertil, la care se adaugă apa şi condiţiile geomorfologice excepţionale ale ţării noastre. Politic vorbind, e nevoie să ştii să cânţi la orgă, adică pe mai multe claviaturi simultan, ca să poţi conduce o ţară . Pentru că o decizie greşită se poate răsfrânge negativ în alte locuri. Prevenţia, anticiparea ne stau la îndemână. Cunosc resursa uriaşă de apă din Dobrogea. Sigur că poate să fie afectată, şi încă grav, dacă se permite această afacere a Chevron, extrem de nocivă, adevărat atentat la adresa vieţii. Este un exemplu tipic de acţiune de-a dreptul criminală a unei corporaţii. Wall Street-ul este numai minciună, lipsit de strategie şi de viziune, un uriaş cu picioare de lut. Exemplul Californiei este grăitor în acest sens: deşi, în ultimii doi ani, în toată California , persistă o secetă devastatoare, politicul a permis demararea forărilor pentru gaze de şist.
În context economic global, cu ce valori naturale vine România în concertul naţiunilor?
România este o ţară prea bogată, cu un pământ prea fertil, ca să fie păstrată fără luptă! Ştiinţific, din 9 regiuni bio-geografice ale Terrei, România deţine 5, având cea mai importantă eco-regiune la nivel global. Mai mult de jumătate din Carpaţi, cei mai sălbatici ca natură, sunt în ţara noastră. Peste jumătate din carnivorele mari ale Europei sunt în România. Avem apoi Delta Dunării, zonele umede şi pădurile – un tezaur. Capitalul gigantic al României este dat de resursele naturale. Şi, în special, de baza genetică pură pe care o are, fiind printre foarte puţinele ţări din Europa care deţin aşa ceva. Dacă numesc doar cele 220.000 de ha de pădure virgină, apoi cernoziomul ciocolatiu, cel mai productiv dintre toate tipurile de sol, aflat cu predilecţie în Dobrogea, se poate vedea capacitatea sigură de a dezvolta durabil ţara . Nu poţi avea dezvoltare durabilă fără fundamentul dat de resursele naturale pure. Sub acest aspect, România se înscrie în zona marilor negociatori, fiind un potenţial multiplicator genetic pentru ţările care au doar resurse financiare, dar nu şi pe cele naturale. Sau au pădure, dar nu au codru. Lumea occidentală este disperată să aibă hrană şi apă de foarte bună calitate pentru cetăţenii ei. Doar astfel îşi asigură continuitatea ca neam. Toţi sunt conştienţi de pericolul alimentaţiei industriale, plină de E-uri şi aducătoare de boli pe care medicina actuală nu le poate trata.
„Ţăranul român reprezintă nu doar şansa redresării României, ci însăşi speranţa renaşterii lumii occidentale”
Între factorii care subminează identitatea românească şi viitorul naţiunii române aţi numit distrugerea ţărănimii. Ce mai reprezintă ţăranii? Mai sunt ei un element identitar al românilor?
Ţăranul român reprezintă gena autentică a civilizaţiei mileniului actual. El reprezintă nu doar şansa redresării României, ci însăşi speranţa renaşterii lumii occidentale, care încearcă cu disperare să-şi îndrepte nesăbuinţele trecutului. Ţăranul român a fost în mare parte distrus de febra consumistă şi de supermarketurile care s-au înmulţit enorm la nivelul întregii ţări. Apoi a fost redus la tăcere, fiindu-i atacat cadrul natural, de care depinde existenţa sa. A fost jefuit orbeşte, s-a vândut pe nimic resursa naturală primară. Prin urmare, eu nu aş promova industria alimentelor bio, ci gospodăria ţărănească tradiţională. Prin ea am ajunge la bio în mod natural. România, ţară bio! Cu ea aş cuceri lumea toată! Roşia românească – cultivă această roşie în Germania . Pune-l pe neamţ să o facă! Ei bine, nu poate, cu toată tehnologia lui, pentru că nu are pământul ţării noastre, care este cel mai roditor. Şi, peste asta, este un pământ sfânt. Dacă se pune la punct agricultura ţărănească tradiţională, exporturile de grâne româneşti se vor face nu pe bani, ci contra aur.
În acest caz, de ce nu sprijină băncile din România ţărănimea?
Cum să sprijine băncile esenţa dezvoltării noastre, când peste 80% din ele sunt străine? Nu au nici un interes să o facă. Decapitalizarea băncilor româneşti s-a făcut cu bună ştiinţă. Dezbaterea politică cea mai frecventă din societatea românească este cea legată de putere. Problema este că, atunci când deţii puterea şi nu ştii ce să faci cu ea sau nu ai cu cine să faci ceea ce ţi-ai propus, intri în impas. Ieşirea din această dilemă nu poate fi dată decât prin cultivarea profesionalismului autentic. Acelaşi lucru este valabil şi în cadrul sistemului bancar. România este poligon de încercări pentru sistemul bancar internaţional. La filialele din ţara noastră, băncile-mamă trimit cadre de conducere slab pregătite profesional, dispuse la experimente, care duc o politică de jecmănire a populaţiei, şi nu de dezvoltare. S-a ajuns la situaţii absurde: dacă „economiseşti” la o bancă, ajungi să retragi, la sfârşit, mai puţin decât ai depus! România ar trebui să aibă o instituţie de credit agricol, aşa cum a propus Take Ionescu în documentul „România în anul 3000“, încă din 1920. Ce oameni, ce viziune, ce dăruire faţă de ţară!
Se ştie că aţi elaborat Strategia de dezvoltare durabilă a României. Cum ar trebui să fie şi ce puncte ar trebui să alcătuiască această strategie?
În primul rând, trebuie să gândeşti Adevărul, să spui Adevărul şi să iubeşti Adevărul. Cheia succesului în dezvoltarea ţării stă în dragoste, unire, întărirea familiei şi micul producător. Restul sunt detalii. Strategia ţării se poartă în inimă şi are câteva puncte, care încap pe o pagină: 1. Întărirea legislativă şi constituţională a statului. Legi administrate eficient de funcţionari în a căror autoritate populaţia să aibă încredere. 2. Lansarea cercetării şi dezvoltării cu implicarea universităţilor. 3. Politici monetare şi fiscale ferme. Nivelul taxelor să fie scăzut. Păstrarea monedei naţionale este un mare atu, care nu trebuie neglijat. Şi sub nici o formă nu trebuie aderat la moneda euro! 4. Dezvoltarea căilor de transport. 5. O politică externă regională şi globală de promovare a concilierii. 6. Transformarea unui handicap în avantaj de nişă economică: agricultura românească. Protecţia pădurilor şi conservarea mediului. Dezvoltarea durabilă – concept naţional. 7. Securitatea persoanei: strategia de sănătate bazată pe prevenţie, hrană sănătoasă, educaţie prin mişcare, politică demografică stabilă. România deţine Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD) încă din 2008, dar nu s-a pus în practică nici o propoziţie din acest document. SNDD este un pas spre civilizaţie, este strategia interesului comun, care ar trebui să primeze asupra confruntărilor politice şi momentelor electorale. SNDD stabileşte cadrul de manifestare a ambiţiei de dezvoltare, care nu poate fi programată şi garantată decât pe termen lung. Dificultăţile în elaborarea documentului nu au constat în introducerea de idei noi, ci în efortul de a scăpa de cele vechi. Un ultim aspect esenţial este politica demografică, neglijată total de toate forţele politice din ţară . Pierderea demografică a însumat, între 1990 şi 2014, peste 3 milioane de oameni. Aceasta a făcut să avem 19 milioane de cetăţeni acum, iar consecinţele pe viitor, dacă nu se iau măsuri imediate, vor fi dramatice.
„Laşitatea conduce România! Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”
V-aţi opus economiei extractive. Guvernanţii actuali se grăbesc să demareze o serie de proiecte miniere, crezând că asta va genera dezvoltare şi locuri de muncă. Ce propuneţi în schimb?
Pe plan economic, avem nevoie de măsuri pentru a pune în valoare avantajele competitive reale de care mai dispune România, prin consolidarea capitalului naţional, întărirea regimului proprietăţii şi încurajarea iniţiativei antreprenoriale. Aceasta înseamnă o economie civică, moleculară, care ţine cont de faptul că prosperitatea unei naţiuni depinde de prosperitatea fiecărui individ în parte. Cu alte cuvinte, nu am nevoie de 5 latifundiari în agricultură, ci de 500.000 de ţărani viguroşi care să dezvolte o ţară întreagă. Nu am nevoie de o economie extractivă cum este acum, în care doar se vând resursele naturale şi activele existente. Dacă îţi vinzi tot ce ai în casă, unde ajungi, cum mai trăieşti? Este nevoie să produci, deci întrebarea care ar trebui pusă fiecărui român este: ce ştii să faci? Un proiect minier sănătos nu înseamnă să vindem resursele pe nimic, ci să folosim noi resursele – asta înseamnă proiect valabil. Prin noi înşine! Mina de la Roşia Montană se poate deschide şi exploata numai de către România, apelând la tehnologia clasică şi prietenoasă cu mediul, dând de lucru la toată lumea printr-o investiţie de numai 100 de milioane de euro. Dar se vrea aşa ceva? S-a vorbit mult despre reforma statului, a clasei politice. După 25 de ani, există impresia că se urmăreşte doar o redistribuire a puterii şi dobândirea de avantaje pentru cei care o deţin. Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de un dialog real, de o conciliere naţională.
V-aţi declarat îngrijorat că statul român s-a privatizat. Ce presupune această privatizare?
După 1990, statul român s-a privatizat şi nu mai poate răspunde corpului social, pentru că nu mai are ce vorbi cu el decât atunci când îi cere voturile. Cine deţinea, înainte de 1989, controlul informativ al obiectivelor economice a trecut din barca comunistă în cea a capitalismului extractiv, însuşindu-şi, prin „privatizare“, ceea ce deţinea sub control în comunism. Şi nimeni nu spune nimic. Laşitatea conduce România! Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!
„România este un vultur închis într-o colivie”
Astăzi, toţi politicienii noştri sunt profesori, de regulă la universităţi private. Ce părere aveţi despre nivelul ştiinţific al acestor universităţi?
Conducătorii vremelnici ai României au distrus ţara . Iar puţinii profesori adevăraţi pe care îi mai avem au mâinile legate. Şcoala românească actuală este în suferinţă. Dacă vrei să înrobeşti o ţară , îi distrugi educaţia. Aşa s-a şi întâmplat. Dacă ai educaţie performantă, eşti, ca popor, liber. România este un vultur închis într-o colivie, din care nu poate să-şi întindă aripile, să zboare. Universităţile particulare ar trebui desfiinţate, fără excepţie. Sunt doar o industrie de diplome fără acoperire, urmărind doar profitul şi spălarea creierelor. Au fost viciate, evident, şi universităţile de stat. La Medicină, înainte de ’89, se tragea linia sub ultimul intrat la 9,80. Acum se intră şi cu 4. Cum să mai comentezi aşa ceva? Manuale alternative? O samavolnicie! Istoria poporului român este cumva alternativă? Geografia ţării este cumva alternativă? Mama ta este alternativă? Avem cumva alternative sau dileme cu privire la adevărurile morale? Mai toţi politicienii noştri, da, sunt „profesori“ – nu de gimnaziu, nu de liceu, ci profesori universitari. De unde până unde? Pe vremea lui Spiru Haret, ca să obţii titlul de profesor, treceai prin examene foarte dure, trebuia să înveţi pedagogie, iar la final numirea era semnată de Rege. Astăzi, învăţământul superior din România scoate pe bandă rulantă absolvenţi interesaţi doar de diplomă. Se citeşte foarte puţin. 1,5% din adolescenţi citesc cel mult 2 cărţi pe an. Camera Deputaţilor a votat 28 de milioane de euro pentru cumpărarea de stick-uri de memorie pentru calculatoarele şcolare, în condiţiile în care 50% din şcoli nu au apă caldă şi căldură. Totul este absurd în România!
Analizând sfertul de veac de când suntem liberi, ce puteţi spune? Am câştigat sau nu libertatea? Am ajuns să iubim competiţia între valori, şansa de a alege?
Competiţia minţilor din Occident a fost transformată în România într-o cursă nebună după profit. Societatea s-a transformat într-una de consum, supusă unei manipulări masive. S-a înlocuit ştiinţa cu miturile şi s-a pledat pentru libertate fără responsabilitate, spre a acoperi fraudele. Sub toga câtorva profeţi din ţara asta se ascund frauda şi manipularea cea mare. România nu este o ţară liberă atâta timp cât presa, în cea mai mare parte, este dirijată. Mulţi şi-au vândut, pentru 30 de arginţi, şi sufletul, şi ţara . Dacă vrei să-i înveţi pe oameni să fie liberi, învaţă-i o meserie. Or, în România nu mai sunt meseriaşi, sunt doar afacerişti.
„Roşia Montană şi gazele de şist nu sunt proiecte, ci afaceri murdare, antinaţionale şi jefuitoare de suflete”
La capitolul „realizări“, în cei 25 de ani de democraţie, consemnăm alarmaţi retrocedările de proprietăţi, făcute pe baza legii restitutio in integrum. Cât şi cum s-a retrocedat?
„În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”, spunea părintele Arsenie Boca. Pentru pământul ţării, eroii neamului şi-au dat viaţa, iar contemporanii noştri îşi vând sufletul pentru un pumn de arginţi. Instituţia proprietăţii este dinamitată în România. Democraţie fără proprietate privată nu există, iar proprietatea privată fără instituţia care să o înregistreze şi să o apere, şi anume cadastrul general, nu există nici ea. De 25 de ani, nu a fost pusă ordine în cadastrul general, pentru că este nevoie de haos. Unde este haos este şi interes, pentru că, în toţi aceşti ani, statul a retrocedat păduri, terenuri, ape, clădiri, în valoare de peste 60 de miliarde de euro! Legea 247 şi Legea 1 din 2000 au distrus pădurile ţării. Încă mai sunt valabile ordonanţe ale lui Horthy, din 1940.
În acest context, cum vor ajuta proiectele Roşia Montană şi gazele de şist, în caz de realizare, economia românească?
În primul rând, nu sunt proiecte, ci afaceri murdare ale celor de la Gold Corporation şi Chevron, în strânsă legătură cu clasa politică românească ticăloasă. Iar Chevron este unul din cei mai mari poluatori privaţi din istorie, urmat de Exxon şi British Petroleum. Sunt afaceri antinaţionale şi jefuitoare de suflete, pentru că i-au aruncat pe oameni în război, român contra român, în propria lor ţară . Nu au nici o substanţă ştiinţifică şi sunt total non-ecologice şi distrugătoare de vieţi prin consecinţele ulterioare. S-a scris mult pe tema asta, dar eu vă spun un lucru: aceste intenţii nu se vor pune în aplicare. Punct. Şi Roşia Montană , şi Pungeşti sunt pământ românesc şi aşa vor rămâne! Iar cei ce le apără sunt eroi. Nu vorbesc de ecologie aici, n-am ce vorbi, eu discut despre pământul meu, care nu este al generaţiei mele, ci al urmaşilor mei şi al urmaşilor urmaşilor mei, în veacul vecilor! Cea mai jalnică este prestaţia clasei politice. Pe 2 decembrie trecut, la Pungeşti, se loveau românii pe români cu ciomegele, dar în Bucureşti era bal cu toalete de mii de euro, purtate de cocotele politice şi corporatiste. Este greţos! Şi un ultim aspect: unde este poziţia BOR faţă de situaţia de la Pungeşti? Cum au fost susţinuţi cei câţiva preoţi şi monahi care s-au opus cu mare curaj fărădelegilor? Din păcate, la noi, românii, tăcerea este un nărav vechi al clerului.
Este pământul ţării de vânzare? Se pare că politicienii şi unii proprietari români nu au nimic împotriva vânzării pământului către străini.
Pământul ţării este sfânt prin eroii, martirii şi sfinţii pe care îi adăposteşte în adânc, spunea părintele Iustin Pârvu. Nu este de vânzare nimănui şi nicicând. Cu toate acestea, de la 1 ianuarie, politicienii români au dat drumul să se vândă! Dacă nu iubesc glia străbună şi nu au lucrat niciodată pământul, cum să-l apere? La fel este şi cu oamenii: îţi dai afară copiii din casă? Este o luptă teribilă pentru putere. Or, o ţară care are 12% analfabeţi şi încă până la 20% analfabeţi ştiinţific, persoane care citesc, dar nu înţeleg nimic, este uşor de manipulat. Guvernanţii au nevoie de o masă amorfă, care să pună ştampila pe buletinul de vot; în acest scop, populaţia este instrumentată să răspundă pavlovian la pomeni electorale gen ulei, zahăr şi pui.
Ce aţi dorit să spuneţi prin afirmaţia făcută într-o conferinţă: „românii au uitat să trăiască vertical“?
Ne-am uitat tradiţiile şi de unde am venit. Suntem vânduţi corporaţiilor, care vor doar să cheltuieşti, fără să înţelegi de ce. Oamenii nu mai au exemple tari de virtute, şi atunci îşi iau lumea în cap. Nu există un proiect comun, ci doar planuri individuale. Fiecare pentru el. Pierderea verticalităţii vine din lipsa noastră de dragoste faţă de pământul nostru şi de înţelegere a rostului neamului românesc. Spre exemplu, SUA au transmis de curând că investitorii americani vor veni în România numai dacă se va semna un nou acord cu FMI şi va fi votată o legislaţie permisivă pentru exploatarea gazelor de şist. Cât tupeu trebuie să ai, ca să faci o asemenea declaraţie? Şi câtă slugărnicie ca să o accepţi? Dar „brazii se frâng, nu se îndoiesc“, spunea un erou al neamului, Ion Gavrilă Ogoranu. Eu zic că românii nu vor sta îndărătul gratiilor, până ce bătrâneţea şi rutina vor pune stăpânire pe ei, iar vitejia va rămâne amintire şi dorinţă neîmplinită. Pentru menţinerea verticalităţii, familia este de bază. Şi aici s-a săpat adânc, pentru distrugerea ei. Peste 2 milioane de români lucrează în afara ţării şi trimit bani acasă. Dar acasă au rămas familii distruse, divorţurile s-au înmulţit peste măsură, ca şi copiii abandonaţi şi oamenii bolnavi sufleteşte şi moraliceşte.
„Conştiinţa poporului român nu suportă politica publică a trădării şi înrobirii”
De ce credeţi că România este o ţară „condamnată la neputinţă”?
Statul nu pune în practică ce spune sau ce spune legea. Prin urmare, încrederea în instituţiile statului este zero. Dacă ai o lege, îţi mai trebuie una care să o pună în aplicare. Cum să ai încredere în cineva care te fură şi te umileşte permanent? Politicul în România stăpâneşte bine arta manipulării şi a dezinformării, pentru a se menţine la putere. Se schimbă doar politicienii, ei între ei, pentru că în spate au acelaşi scop anticreştin. Iar efectele se văd nu doar în sărăcia şi umilinţa trăite de români în ţară , ci şi în afara ţării. De multă vreme, „român“ este în Occident un calificativ depreciativ, şi nu denumirea unui neam demn de stimă. Supremaţia politicului este în România un semn de pierdere a orientării creştine. Omul a pierdut nădejdea mântuirii, iar politica a devenit un fel de mântuire socială. Compromisul în gândire şi vorbă, nepăsarea în faptă au deschis drum liber absurdului în societatea românească.
Ce nădejde aveţi în refacerea României? Cum vedeţi viitorul ei?
Sunt oameni pregătiţi în această ţară să facă istorie, şi nu spectacol ieftin. La ora actuală, în România este un soi de văicăreală cronicizată. Trebuie făcută diferenţa între văicăreală şi atitudine. Toţi se văicăresc că nu au bani, se plâng de ticăloşia clasei politice, dar nu ies în stradă pentru unire şi schimbare. Nu puneţi, ne îndeamnă Mântuitorul, petic de postav nou la haina veche, pentru că se rupe, şi nici vin nou în burduf vechi, pentru că se crapă. Schimbarea, ca să fie efectivă, trebuie să fie totală. Conştiinţa poporului român nu suportă politica publică a trădării şi înrobirii. Să luăm aminte, vremea refacerii se apropie! Speranţa este mare numai pentru cel ce are credinţa mare. Chiar dacă hoţii şi impostura par astăzi de neînvins, greu de înlăturat, chiar dacă par că sporesc zilnic în putere, chiar dacă avem impresia că a dispărut credinţa, viitorul României va fi demn şi luminos, pentru că pe dedesubtul viiturii rău mirositoare de acum curge fluviul credinţei strămoşeşti. Trebuie doar să îndrăznim

Wednesday, January 15, 2014

Cele zece tehnici de manipulare descrise de Noam Chomsky

A cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare, este indispensabil pentru a ne elibera de robie!!!
 Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia diversiunii. Strategia diversiunii consista în deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele politice si economice, printr’un potop continuu de distractii si de informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care o îndura poporul nostru. Zece strategii de manipulare a poporului nostru
 1. ’’A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici’un timp pentru gândire” scrie Chomsky.
2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii. Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.
 3. Strategia „în degradeu”. Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi au fost impuse din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.
 4. Strategia actiunii cu date diferite. O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.
5. A se adresa publicului ca unor copii mici. Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.
6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire. Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.
7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie. A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.
8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate. A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.
 9. A înlocui revolta cu învinovatirea. A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie !
10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi. Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.

Monday, January 7, 2013

Cum a aparut viata pe Pamint

Exista in desfasurare o lupta intensa de citeva decenii intre doua grupuri sustinatoare a Creationismului si a Evolutionismului. Creationistii sustin varianta biblica a creatiei lumii de catre Dumnezeu. Evolutionistii sint sustinatori ai lui Charles Darwin. In ambele cazuri ramint fara raspuns o serie de intrebari. Creationistii atunci cind nu mai au vreo argumentatie logica recurg la raspunsul ambiguu : “Este lucrarea Domnului”. In defavoarea acestui raspuns lipsit de orice logica si sens real voi spune ca: Dumnezeu a creat lumea in deplina armonie, cu legi bine stabilite si inviolabile, si Creatorul nu ar fi lasat vreo ambiguitate sau lipsa de rationament logic in Creatia sa. Adica totul poate fi analizat si inteles in mod rational. Din punct de vedere stiintific, viziunea creationista este infirmata de argumente extrem de vizibile, astfel incit adeptii creationismului recurg la tot felul de raspunsuri nu doar ilogice ci chiar ilare, pe care nici macar un copil cu citeva clase nu ar putea decit sa rida si sa nu le ia in serios. Pe de alta parte, adeptii evolutionismului nu vor putea raspunde intrebarii cheie pe care le-o poate pune atit un adept al creationismului cit si un om de stiinta foarte rational: “Cum a aparut viata pe Pamint?”. De acord ca evolutia este o urmare a Creatiei (ma refer la un moment in care a inceput totul), si ca evolutia asa cum o descrie Darwin in Originea Speciilor nu este prea departe de adevar. Raspunsul corect ar fi ca adevarul se afla pe undeva la mijloc. Se poate vorbi de un moment sau o perioada scurta a aparitiei vietii pe Pamint, dar evolutia nu respinge creatia ci EVOLUTIA ESTE CREATIA CONTINUA, CREATIA IN PLINA DESFASURARE. Creatia nu s-a incheiat a sasea zi dupa care Dumnezeu s-a “odihnit”, ci creatia exista si astazi, iar Dumnezeu este neobosit, sustine zi si noapte desfasurarea existentiala a Universului. Nu exista nici o clipa in care Dumnezeu sa nu-si sustina propria creatie, pe care sa o abandoneze pentru a se “odihni”. Evolutia vietii nu se bazeaza pe principiul darwinist conform caruia “cel mai puternic supravietuieste si se imperecheaza” ci mai degraba pe Principiul Echilibrului intre resurse si consumatori. Daca exista abundenta, vor supravietui chiar si indivizii mai slabi, iar daca resursele se imputineaza datorita vreunei imprejurari extreme, cei slabi desigur ca vor fi primii sacrificati. Ca sa dau totusi o directie de urmat de catre cei ce cauta adevarul voi expune o idee care pe mine insumi ma incita si ma indeamna la un studiu in profunzime. As incepe cu un cuvint cheie: APA. Este unanim acceptat ca apa sustine viata, ca fara apa supravietuirea vietatilor nu ar fi posibila. Dar sa mergem mai profund: Apa reprezinta dupa unele studii cam 70% din corpul omului si a animalelor cu singe cald, iar legumele si fructele, vegetalele in general, merg pina peste 90% din constitutia organica. Apa este aproape cel mai bun solvent din cite sint cunoscute. In apa sint dizolvate sau continuti toti nutrientii adusi in corp si tot in apa sint continute sau dizolvate toxinele sau reziduurile rezultate in urma metabolismului. Sa analizam acum proprietati mai putin cunoscute ale apei. Se stie ca apa are “memorie”. Atit din punct de vedere a ionilor din care este constituita (ionul H+ cit si OH- ), stiind ca acestia sint esentiali in constitutia acizilor si bazelor. Apa poate memora atit aciditatea (daca este adaugata o cantitate mica de acid, datorita ionului H+) dar si bazicitatea (daca este adaugata o cantitate mica de baza datorita ionului OH-). Aceasta proprietate a “memoriei” apei se manifesta la nivel molecular. Insa apa are memorie si la nivel mai mare, la un nivel numit “clusters” sau “ciorchini” de molecule, care pot fi chiar imensi, fiind constituiti din zeci de mii sau chiar milioane de molecule de apa. Experimente care au pus in evidenta constituirea acestor ciorchini au fost facute de Masaru Emoto. Acesta a inghetat mostre de apa dupa ce au fost supuse unor emotii, unor cuvinte si muzicii. A fotografiat apoi cristalele formate si a inteles ca apa reactioneaza diferit la emotii diferite, la cuvinte si la melodii diferite. Influentele emotiilor pozitive, a cuvintelor gen “Multumesc” sau “Te iubesc”, a muzicii clasice, au determinat formarea cristalelor foarte mari, cu aspect regulat, cristale cu geometrie simetrica, hexagonala, in geometrie fractala, in timp ce apa supusa influentelor negative, a cuvintelor jignitoare si a muzicii rock a format cristale neregulate. Concluzia mea asupra studiului proprietatilor apei (mult mai profund decit ceea ce am aratat in acest scurt material) este ca apa are proprietati TRANSCEDENTALE fiind primul impact dintre Constiinta Absoluta Nemanifestata si Materia sau Natura, fiind adica prima manifestare a Celui Nemanifestat (daca vreti numiti-L Dumnezeu). Prin urmare apa nu doar sustine viata, ci comporta proprietati vitale si nu am gresi daca am spune ca apa este viata insasi. Apa purificata prin proces natural, se elibereaza de “memoria” substantelor si influentelor prin care a trecut si se “reseteaza” adica trece la starea primordiala cu proprietati vitale, continind viata. Exista izvoare de apa in muntii Americii Latine care au energie de peste 40.000 de ori mai mare decit apa pe care o folosim in fiecare zi, iar cei care consuma astfel de apa se simt reinvigorati, intineriti, plini de energie si vitalitate. Locuitorii acelor zone se bucura de longevitate in ciuda vietii desfrinate pe care o duc, datorita proprietatilor apei si valorii energetice extraordinare. Intr-o astfel de apa, cu energii foarte inalte, cu proprietati vitale puternice, bineinteles in cooperare cu factori cum ar fi energia solara vitala, cimpurile magnetice ale Pamintului (cu proprietati extraordinare in paralelele de 19,470 nord si sud dar si la cei doi poli) si cu alti factori neluati inca in calcul, s-a facut posibila constituirea cu ajutorul si dupa modelul “ciorchinilor” apei a substantelor care prin reactii electrochimice sub influenta energiilor imense, a substantelor organice, care mai apoi s-au aranjat in aminoacizi, proteine, structura ADN etc, fiind constituita celula primordiala. Cu siguranta ca nu a aparut doar o singura celula primordiala, cu un numar mare de celule diferite ca structura, in functie de factorii energetici care au participat sinergic, ci un numar considerabil de mare ce a facut posibila interactiunea intre ele, reproducerea, producerea si consumul de materie organica. Prima forma de viata nu a dobindit dintr-o data constiinta sau ceea ce numim viata, ci a preluat aceasta constiinta de la proprietatile de mediator transcedental ale apei. Asadar viata a aparut probail in Ocean, dar mai degraba in izvoarele de ape cu energii inalte. Dupa parerea mea si conform acestei teorii, viata continua sa apara si astazi atunci cind se intrunesc factori energetici vitali ce asigura crearea si structurarea materiei organice din substante anorganice, urmind geometria fractala a “ciorchinilor” apei, iar diferitele modele ale geometriei “ciorchinilor” creeaza diferite structuri organice si diferite forme de viata. Ar fi fost imposibil sa supravietuiasa pina azi in forma incipienta forme de viata precum Amoeba, Euglena, Parameciul, adica sa ramina “neevoluate” in timp ce alte surate ale lor au evoluat pina la fauna si flora cunoscute astazi, ci mai degraba aceste forme primordiale de viata au aparut chiar recent, si continua sa apara atunci cind factorii de mediu se intrunesc, chiar si in zilele noastre.

Saturday, December 29, 2012

Nassim Haramein - Teoria unificata a campului - Conceptul de dimensiune ...

Despre "superioritatea rasei ariene"

Cineva pe un forum spunea despre superioritatea rasei ariene, despre tehnologia si cultura arienilor ca fiind superioara altor rase sau comunitati umane. Raspunsul meu la ideile acestui domn si celor ca el: Ideea de "Superioritate a rasei ariene" este un nonsens aparut din timpurile lui R. Wagner in Germania. Nemtii erau tot mai frustrati ca evreii erau cei mai mari bancheri si industriasi, ca erau comercianti cruzi, loiali doar banilor. Din aceasta frustrare si pe fondul nasterii oficiale a Sionismului la Basel (Elvetia) in 1897, s-a nascut doctrina ce sustine superioritatea arienilor. Sustinatorii acestei ideologii bolnave au cautat sa dovedeasca pe baze stiintifice si mai ales prin propaganda acest lucru. Practic nu au reusit, insa ecoul acestei doctrine mai este auzit si astazi. Nu uitati ca cei mai multi laureati Nobel pentru stiinta din ultimul secol dar si multi oameni de stiinta sint evrei sau cu legaturi evreesti. (A. Einstein, Niels Bohr, Enrico Fermi, S. Freud, Nietzche, etc, etc.) Concluzia aici este ca inteligenta nu apartine unei rase anume, ci are legatura cu nivelul de trai si libertatile de exprimare. Bazele stiintei moderne insa au fost puse de civilizatii antice precum cea a Chinei, Indiei, Egyptului, si mai recent civilizatia islamica araba (sa nu uitam ca prima operatie pe cornee a fost facuta de arabi prin anul 1100). China avea tehnologie inca din antichitate putind sa toarne obiecte din bronz de dimensiuni foarte mari, inventasera rachete pe care le dotau cu explozibil si le foloseau in lupte, cunosteau caligrafia, poezia, filosofia si artele in general pe timpul cind (asa cum o spunea si Goethe) europenii traiau inca in paduri, adica erau salbatici. China a dezvoltat medicina traditionala, acupunctura, controlul energiei QI, artele martiale, sisteme filosofice ca ale lui Confucius si Lao Tzu, de care se bucura si astazi societatea moderna. Indienii cunosteau matematica si aveau tehnologii avansate inca inainte de venirea arienilor in India. Undeva in centrul Indiei se afla un templu construit acum peste 1500 de ani, in care exista grinzi din fier brut, facute din mai multe parti, imbinate (joanta, in termeni tehnici) si lipite, ce cintaresc 5-8 tone. In plus unele texte antice indiene descriu anumite aparate de zbor numite "Vimanas" dotate chiar cu un sistem (pare-se bazat pe lentile si smaralde) ce ne duce la ideea de raze LASER, folosit ca arma. Indienii au dezvoltat teoria lui ZERO si bazele sistemului binar, fara de care nu ar fi existat calculatoarele electronice astazi, numerologia cunoscuta noua astazi, cel mai mare sistem solar de masurare a timpului cu o precizie de 2 secunde exista si astazi in India, sistem inclinat cu 27 grade, care coincide cu latitudinea de 27 grade a loculoui in care se afla. Pitagora a invatat matematica in India si Egypt, inainte de a veni in Grecia. In India a luat fiinta Ayur Veda, si tot aceia au expus notiunile de Divinitate ca o Constiinta Absoluta. Ideea de Big Bang nu este noua ci apartine Indiei antice. Arabii de asemeni Cunosteau medicina stiintele si aveau tehnici de razboi care au socat pe cruciatii ce luptau la Ierusalim. Salah ad Din ibn Ayub i-a infrint decisiv pe cruciati si au urmat 1100 de ani de dominatie araba in Palestina. Vedeti aici un documentar facut in Germania despre Stiinta Islamica a acelor timpuri: http://www.youtube.com/watch?v=ftuyLbbXeQQ Sa nu uitam nici de piramidele din Gizeh - Egypt, Takla Makan - China, Chechen Itza America Centrala (Peru, daca nu ma insel), cele din Japonia aflate astazi sub apa, si multe altele (Marele Zid Chinezesc) care exista dupa atitea secole si milenii, si care nu pot fi reproduse astazi de nici o tehnologie moderna. Virful piramidelor din Egypt au o abatere fata de centrul bazei cu doar 6 milimetri, ceea ce nu e usor de realizat cladind miile de blocuri de piatra mai grele de 2 tone (unele cintaresc chiar peste 500 tone). Vedeti dragi prieteni ca nu Europa este patria stiintei, nici a tehnologiei si cu atit mai putin a preceptelor morale si a artei! In ceea ce a excelat intotdeauna Europa a fost Crima, razboiul, dominatia, exploatarea, intunericul si depravarea. "Civilizatii" europene ca cea britanica, franceza, spaniola, portugheza, olandeza, belgiana, etc, au inventat Inchizitia si Cruciadele, ei au exterminat 98% din populatia nativa americana, au cotropit si exploatat tarile africane, China, India, Continentul American, Orientul Mijlociu. Din Europa au pornit cele 2 Razboaie Mondiale. SUA este o prelungire a imperiului Britanic si ceea ce fac anglofonii astazi in Irak, Afghanistan, ceea ce au facut in Vietnam si in toata lumea (Ecuador, Chile, Bolivia, Guatemala, Somalia, Nicaragua, etc) sint continuarea ideologiei europene de suprematie si dominatie mostenite de la Inchizitia europeana. Europa a construit obiecte ale uciderii si groazei. Europa este o adunatura de fiare cumplite si Romania nu ar fi trebuit sa intre in cirdasie cu acestea. Europa este patria Inchizitiei, care a continuat mentalitatea imperiului Roman ascunsa sub masca Religiei Crestine. Europa nu are resurse energetice si materiale, si daca nu ar fi luat aceste resurse prin razboaie si crime de la alte natiuni, nu ar fi avut nici tehnologia cu care se mindresc europenii. Ideologia "superioritatii arienilor" este nonsens, fara fundamente istorice sau stiintifice. Daca nu tinem cont de contextul general si ne limitam doar la istoria ultimelor 2 secole, daca omitem intreaga cunoastere existenta pina dinainte de evolutia rapida a tehnologiei europene, da putem crede in astfel de superioritate, si ne punem singuri limite in ceea ce priveste cunoasterea si adevarul.

Thursday, December 6, 2012

Micul punct albastru palid

Dormiteaza constiinta omului in ceas de noapte Si in visul sau se-afunda obosit de ziua grea. De afara se aude-un vint de toamna. Frunze moarte Ce danseaza-n ritmul sacru dantelat cu fulgi de nea, Se aliniaza parca-n rotocoale pe alee, Printre florile uscate amintind trecuta vara, Cu culori si cu arome ca o tinara femeie, Ce-i acum imbatrinita : oare pentru a cita oara ? De deasupra, norii negri le privesc cu ingimfare Pe aceste frunze, multe, fara pret, fara un rost. Nu le pasa de-s purtate-n rotocoale catre zare ; C-asta vara oferit-au pasarilor adapost. Luna rece si distanta, in mindria ei eterna, Nu se lasa-nduiosata de-un spectacol pamintesc. Ca o muza ea inspira, dar pastrindu-se solemna, Dind exemplu de virtute pentru neamul omenesc. Insa Soarele-i acela ce ii da lumina vie Si din slava lui se-nfrupta micul nostru satelit ; Dar si el e stea la rindu-i, oarecare-n galaxie Leganind pe a sa raza un graunte de nisip. Tot ce-ati auzit vreodata, ati vazut sau ati citit, In povesti nemuritoare ori istorii si legende, Despre imparati, imperii, ce-au venit si au pierit, Despre fapte din vechime si istorii mai recente, Toti eroii si profetii ce-au impresionat multimea, Toti acei ce lungi pumnale pe la spate-au implintat, Cersetorii si sarmanii, castele si nobilimea, Pe acest mic punct albastru au trait, au existat. Toate mamele, copiii si-au tinut la sinul lor, Pe-acest punct albastru palid, ratacit in Univers, Tot aici au scris pe-arama scribii inteleptilor, Si poetii, inimi multe au miscat cu cite-un vers. Cruciade si razboaie in campanii singeroase, Duse-au fost pentru un petec, pe-un graunte de nisip, Dar de fiecare data dupa noptile geroase Un nou Soare cald si proaspat, pentru toti a rasarit. Mii de culte aparute ca buretii dupa ploaie Au condus in intuneric oamenii in somnul mortii. Ignoranta, preotimea a varsat singe, siroaie Si au ars pe rug umile felinare-n ceata noptii. Nu cumva sa se trezeasca omenirea ce-i hraneste, Ce-i indoapa, ii imbuiba si-i imbraca-n straie scumpe, Inselata si-adormita, urmind calea lor orbeste, Sa le ceara socoteala pentru faptele lor timpe. Cei ce-au fost, ce sint si-aceia ce-or veni in veacuri multe, Tot pe-acest graunte albastru se va sti c-au existat ; Se vor incurca adesea de obiectele marunte ; Isi vor implini destinul in virtute sau pacat. ………………………….. Omul nostru se foieste si tresare din cosmarul Ce-i invaluie faptura, speriat si plin de jale. Se ridica si aprinde plin de teama felinarul, Bintuit de ginduri multe : umbra disperarii sale. Dar cosmarul e acolo si continua sa umple Cu o trista amaraciune existenta efemera. Dintr-un colt de constiinta sfarma gindurile-i sumbre Ea, Speranta pricajita, intii goala si stinghera, Apoi mare, tot mai mare, cuprinzind mica Planeta Nu ca raza Lunii moarte, ci a Soarelui cel viu, Dincolo de orice lege si de orice eticheta, Transformind in dor de viata tot ce-i sec, ars si pustiu. Este timpul, omenirea sa arunce dintr-o data Jugul milenar ce-l cara cu durere si suspine, Sa cream o Lume Noua, cum n-a existat vreodata : Liberi, iubitori si pasnici, vesnic constienti de SINE.