Copiii
Isus a iubit copiii. Ii dadea exemplu in invatatura Sa. Ce poate fi mai sublim decit un copil ? Copil inseamna inocenta, toate lucrurile sublime le reprezinta copiii. Ei nu cunosc minciuna : o invata de la cei mari ; cind sint foarte mici nu cunosc frica, nu au simtul posesiunii, se dezvolta cind sint inconjurati de dragoste. Un copil spune adevarul.
Copiii sint dati exemplu in operelor marilor artisti. Copilaria este sinonim cu fericirea fara de nori, paradisul pierdut ce fiecare dintre noi am trait cindva. Copiii sint visatori si optimisti.
Imi aduc aminte un cintec cu iz patriotic cintat de copii ( fiind atunci si eu copil ) in coruri si la radio :
‘’ Noi in anul 2000 / cind nu vom mai fi copii / vom face ce-am gindit cindva,
Toate visele-ndraznete, in fapte le vom preschimba.’’
Credeam pe atunci ca totul e usor de realizat si de la vis la realitate e doar un pas.
Crescind am invatat bune si rele. De la parinti am luat modul de viata, felul de a gindi, discriminarea intre rase, religii, sate, cartiere, paturi sociale si altele. La scoala invatam istoria si religia ( chiar cu observatii eronate impuse de politica fiecarei tari ), si in general ne este impus de mici copii un anume mod de a gindi, o anume optica prin care privim lucrurile. Informarea si dezinformarea nu sint delimitate concret, astfel incit, adultii de miine nu vor fi in stare sa faca diferenta intre anumite evenimente. Vreau sa remarc nebunia practicata in SUA, unde grupuri sectante – in special neoprotestante – cu manifestari fanatice, aduna nu numai adulti in deplinatatea facultatilor intelectuale, dar si copii si dupa o disertatie a pastorului sau a predicatorului, idei cum ar fi : ‘’sint cel mai pacatos de pe pamint si ma caiesc amarnic rugindu-l pe Isus sa ma ierte ‘’, sint repetate de multe ori, maimutarindu-se si tipind, aducind pe nevinovatii copii in pragul nebuniei, a exaltarii ; cu ochii plini de lacrimi inocente si copilaresti se prabusesc pe podea zbatindu-se in agonie. Manifestarea aceasta este luata ca fiind deosebit de spirituala !!!
Educatia sexuala pe care o primesc copiii are efecte contrare scopului in sine, deoarece ideea de reproducere a speciei umane nu este cea de baza, ci modul de abordare si indeplinirea actului sexual. De altfel, cantitatea de informatii sexuale din emisiunile televiziunii, din filme, din presa periodica si cotidiana, de pe Internet si de multe ori de pe strada, bombardeaza creierul copiilor, astfel incit chiar si pedagogii cu cele mai curate si mai bune intentii vor ridica miinile neputinciosi, elevarea spirituala raminind doar o speranta plapinda din cutia Pandorei.
Pina la pubertate se cimenteaza caracterul viitorului adult. Societatea de miine ce va fi condusa de catre copiii de azi, va fi oare in stare sa-si gaseasca echilibrul atit de necesar perpetuarii vietii, sau va fi dominata in continuare de vicii, materialism si intunericul ignorantei, in care misuna intr-un haos homosexuali, narcomani, criminali, traficanti de carne vie si oameni decazuti, lipsiti de demnitate si de ambitia de a urma calea gloriei divine, oameni care fara al doilea gind sacrifica valorile umane in detrimentul interesului material ?
Intr-o cresa sau intr-o gradinita, toti copiii sint egali, dar de la scoala ( in care astazi nu mai este obligatorie uniforma scolara) apar diferentele ce culmineaza spre majorat in adevarate discriminari nocive si aducatoare de nenorociri, apucaturile celor mari fiind intotdeauna in spatele caracterului tinerilor.
Dumnezeu nu-si lasa creatia la voia intimplarii ci ii da sansa de a se dezvolta si a se perfectiona. Astfel si noi avem obligatia de a ne educa progeniturile, pe copii in general indiferent in ce calitate ne aflam fata de ei – dascali, parinti, vecini sau chiar simpli trecatori.
Cu ani in urma, intr-o seara intorcindu-ma acasa, pe o strada intunecata am observat o sirma intinsa de-a curmezisul drumului. Ceva mai incolo, citiva copii chicoteau vazind o batrina ce se impiedica de sirma si cazu. Am vrut sa ma apropii de ei dar au rupt-o la fuga. I-am urmarit si am reusit sa prind unul din ei. Cind l-am apucat de mina, am vazut frica din ochii lui. I-am spus: ‘’ nu-ti fie frica, nu te bat, dar nu e bine ceea ce ati facut! Daca aceea era mama ta sau bunica ta si ar fi ajuns la spital sau chiar ar fi murit, ce ai fi simtit? Daca sirma aceea o puneau chiar si alti copii, ce ai fi facut ? ‘’ Si-a cerut iertare dar i-am spus ca nu mie trebuie sa-mi ceara sa-l iert. Daca nu il prindeam, probabil continua impreuna cu tovarasii lui de joaca acest joc periculos. Daca il loveam atunci cind l-am prins, lectia pe care o primea, putea sa aiba efecte negative asupra psihicului lui de copil, facind din el un viitor criminal sau un egoist. Sint sigur ca a inteles ca nu forta este cea care poate coordona lucrurile, ci Dragostea, incepind de la cei apropiati, familie, rude, prieteni si extinzind-o la toti oamenii si fiintele vii.
Un om care actioneaza prin forta asupra altei fiinte vii, raneste de fapt creatia lui Dumnezeu si nu poate scapa de consecinte.
Cei mai mari criminali, fie atei sau fie fanatici religiosi din orice confesiune, isi motiveaza crimele prin pasaje din Scripturile Sfinte – interpretindu-le in asa fel incit sa-si motiveze aceste fapte- sau fraze ce cuprind falsa intelepciune : ‘’ daca omori un om esti criminal, dar daca omori un million esti un cuceritor’’.
Fie urmarind filme cu continut violent sau sexual, fie citind carti erotice stil Sandra Brown, fie accesind diferite ‘’site’’ –uri de pe Internet ori ascultind spusele celor din anturajul in care se afla, copiii isi insusesc notiuni gresite despre viata, devenind criminali, hoti, violatori, homosexuali, infractori de orice fel, care la rindul lor, vor incerca sa-si motiveze faptele josnice dind vina pe orice factor din exterior dar nu pe propria persoana si pe propriile slabiciuni.
Urmaream de curind o emisiune tv in care se discuta problema incestului. Erau prezente in studio fete violate de catre tatii lor. Aceste biete fiinte aveau sa fie toata viata lor urmarite de un sentiment de vinovatie – nefondata de altfel- si psihicul lor prezenta afectiuni grave, neputind sa faca discernamint intre bine si rau. Acestor persoane cu caracter instabil, afectate emotional, le va fi greu sa se reintegreze in societate si sa ofere ceva pozitiv. Cele mai pure sentimente de iubire, visarea copilareasca si siguranta le-au fost pingarite si vor fi mereu umbrite de amintirile trecutului. Rani ce nu vor fi inchise niciodata, singerind, vor afecta progeniturile, vor fi vizibile si dureroase. Incestul, atit de nefiresc, in tari dezvoltate ale vestului precum Austria, este pedepsit cu UN AN de detentie.
Desigur, nu mai traim in comuna primitiva, in care oamenii erau uniti si aveau un scop comun : binele societatii. Acea comuna primitiva in care elementele negative erau foarte rare si care erau pedepsite cu moartea. Astazi, pedeapsa cu moartea este abolita din Europa si din multe alte tari ale lumii. Se vorbeste mult de libertatile individului, de egalitatea femeii cu barbatul, de drepturile fundamentale ale omului. Care libertati, care egalitate, care drepturi ? Rodul acestor idei este dupa cum vedeti distrugerea familiei, depravarea femeilor si a barbatilor, distrugerea traditiilor si a valorilor umane, distrugerea naturii omului prin orientare sexuala nefireasca, prin consum de alcool, tigari, narcotice si prin excese de orice fel.
Mecanismele prin care s-a ajuns la distrugerea societatii, se bazeaza doar pe slabiciunile si pe lipsa de vointa a oamenilor. Oricare ar fi motivatia practica si filosofica, este gresita pentru ca este impotriva umanitatii si a naturii. Am uitat oare cu totii ca Dumnezeu este Creatorul Universului si al legilor naturii, care sint aspre si nu lasa nepedepsita nici o abatere oricit de mica ? Citi infractori sau pacatosi au ramas neprinsi si nepedepsiti, fie de societate fie de propria constiinta, cea care este cel mai aprig si de necorupt judecator ? Pedeapsa este sigura chiar daca de multe ori intirzie. Intirzierea inseamna sansa de a ne indrepta greselile, iar cei ce nu stiu sa o exploateze o pierd. Daca cineva reuseste sa se ascunda de legile societatii, nu se va putea ascunde de legile divine, care nu judeca conturi bancare sau buzunare pline, ci inimi.
O catastrofa este inevitabila ; mirosul ei se simte in aerul acestui inceput de mileniu trei. Dar sa nu fim fatalisti. Tot ce se naste, moare, mai devreme sau mai tirziu.Nu are importanta cind moare, dar cum si pentru ce traieste si moare cineva este esential. Vor exista si oameni drepti ce vor supravietui, pentru a pastra si transfera generatiilor ce vor veni, focul nestins al Adevarului. Copiii nostri, urmasii urmasilor nostri au dreptul sa se bucure de o era a pacii, a credintei si a valorilor umane, ce trebuie creata prin sacrificiul nostru. Pe cenusa unei societati haotice sa se construiasca un sistem social caracterizat prin armonie intre viata spirituala si necesitatile materiale.
Viata este o lupta continua, dar o viata cu adevarat fericita este rodul luptei impotriva propriilor placeri, a dorintelor si a egoismului cu tot ce cuprinde el, dar nu impotriva altora. O viata traita caritabil, in folosul celui ce are nevoie de ajutorul nostru, in folosul naturii, nu este traita in zadar si doar astfel poate fi gustata fericirea. O viata traita in folos personal, este o hotie, este mizerabila. Caritatea este virtute ce satisface si evolueaza spiritul.
Nici o filosofie nu este mai mult decit o vorbarie plina de nonsensuri daca nu este aplicata si traita. Prin propriul exemplu sa ne educam copiii. Sa nu-i lasam prada suferintei si esecului din viata de mai tirziu, de la adolescenta pina la batrinete. Sa poarte cu mindrie numele si genele noastre. Fiecare sa se poata mindri spunind ‘’ sint fiul tatalui meu’’ si fiecare in parte sa fie campioni ai pacii si ai umanitatii.
Societatea in care traim este rezultatul unei lungi desfasurari istorice de evenimente, care sint luate de multe ori ca exemple in faptele noastre. Alexandru Macedon a cucerit lumea antica pina in India, unde avintul i-a fost domolit mai intii de vechea intelepciune indiana ( sugerindu-i-se ca este mai usor de invins lumea decit propriile slabiciuni ) si mai apoi de infringerea suferita neluind in seama sfaturile primite. Astazi copiii si adultii din Grecia sint mindri ca descind dintr-un popor ce a dominat cindva lumea, dar adevarata glorie este doar amintire si nicidecum o realitate prezenta. Adopta acel aer de superioritate fata de straini, fata de emigranti. Nimeni nu caracterizeaza aceasta cucerire ca fiind lipsita de sens fata de spiritul uman. Nimeni nu are o mica parere de rau pentru vietile sacrificate. Nimeni nu analizeaza de ce mai apoi imperiul grec (bizantin) s-a destramat – Grecia de azi fiind o mica parte a imperiului de alta data. Toti condamna insa cei 400 de ani de stapinire otomana in care au suferit. Oare turcii nu aveau acelasi scop ca si grecii condusi de Alexandru Macedon, catalogat de altfel ‘’ cel Mare’’ ?
Prin ce a fost el ‘’ Mare ‘’ daca a lasat mostenire generatiilor viitoare nonsensul cuceririlor impotriva tarilor slabe. Regi au venit si au plecat. Imperii s-au format si s-au destramat. Oare nu putem invata copiii adevarata lectie a istoriei ? Nu le putem arata ca e lipsit de sens sa ne limitam la cuceriri materiale, perisabile, in timp ce ‘’Eu-l’’ nostru asteapta si merita sa fie cucerit ? Decit sa se afirme cu mindrie ‘’ noi sintem un popor care a dominat cindva’’ nu mai bine sa se apropie de oamenii altor civilizatii, considerindu-se egali cu ei, si invatind ce inseamna demnitatea umana in splendoarea ei ? Nu e bine oare sa ne infratim intr-o hora comuna a omenirii, sa continuam creatia spre o lume a pacii si armoniei ? Nu e mai bine sa extirpam raul si durerea din noi ? Unii se abandoneaza ideii ca nu putem schimba lumea, dar schimbarea trebuie sa porneasca de la fiecare din noi, de la propriile fapte. Nimic nu va fi pierdut nici in timp nici in spatiu. Chiar si un cui batut intr-o grinda , peste o suta de ani poate salva viata unui om ce in caderea lui se agata de el si astfel nu mai ramin orfani niste copii. Un lucru cit de mic poate aduce un folos enorm si o multime de astfel de lucruri marunte formeaza un intreg ce inseamna o mare schimbare. O picatura de apa este aparent lipsita de importanta, dar oceanul este alcatuit dintr-o multime de astfel de picaturi si are o importanta vitala in existenta si perpetuarea vietii pe Pamint. Daca o picatura sau alta nu poate fi de la sine perfecta, oceanul este perfectiunea ce le cuprinde pe toate. Daca sufletul individual este imperfect, Constiinta Absoluta sau Dumnezeu este perfect si de aceea toate nazuintele noastre trebuie sa se indrepte catre El. Separarea este moarte si suferinta, dar uniunea este viata si fericire.
Alexandru cel Mare, Cezar, Hitler, Stalin, Truman, Bush si altii, au fost si ei cindva copii, inocenti si fericiti. Modul in care au crescut si conjuncturile in care s-au aflat au facut din ei cuceritori criminali, ce au influentat istoria si au impins omenirea spre durere si haos. Dar pentru fiecare a venit sau va veni sfirsitul si ce vor lua cu ei din toate ambitiile desarte si cuceririle singeroase ? Doar rusine si groaza vor adauga istoricii si posteritatea citind numele lor.
Nu se nasc criminali copiii, ci devin astfel, ajutati de mediul creat de noi. Sa incepem schimbarea de aici, chiar din clipa aceasta ! Sa ne schimbam propria atitudine si sa-i inzestram pe copii cu tot ce e mai bun si mai curat. Astfel societatea va fi mai dreapta. Au si ei dreptul la fericire : sa nu le luam acest drept ! Stilpul societatii este familia.familia este singurul mediu in care copilul gaseste toate conditiile de dezvoltare. Aici cunoaste dragostea si invata sa ofere. Mama si tatal sint primii profesori ai lectiilor de viata. Pornind de la familie ca unitate si ajungind la societate ca intreg, sint valabile aceleasi principii. Societatea trebuie sa sprijine intemeierea familiei si sa o sustina in existenta ei caci astfel se sustine pe ea insasi. In ziua de azi, familiile se destrama, fiind un flagel nu numai national dar si mondial. Copiii de azi sufera. Adultii de miine vor avea vizibila aceasta suferinta. Ei vor conduce. Unde se va indrepta aceasta societate ? Sa ne gindim deci la viitor si numai asa vom sti sa traim astazi fericiti, ajutati de invataturile trecutului. Schimbarea devine prin cunoastere si adinca intelegere un proces simplu, si putem cunoaste fericirea stiind ca participam la creatia divina cu atit cit putem noi.
No comments:
Post a Comment