Dragoste si religie
Inca de la inceputul existentei omului pe Pamint, credinta intr-o forta ce guverneaza Universul a coordonat, a protejat si a insufletit. In diferite epoci, au venit profeti inspirati de Dumnezeu, si El insusi prin avatare a salvat in momente de decadenta societatea. Au fost creati curenti spirituali ce au condus masele catre Adevar si trairea lui. Moise, Buddha, Muhammad, Isus si multi altii, au contribuit la formarea marilor religii. Una din ideile comune tuturor este ca Dumnezeu este Unul si El exista in tot si in toate. Chiar daca in limbile diferite ale popoarelor El este numit Dumnezeu, God, Brahman, Allah, Theos, Elohim, etc, este Unul si Acelasi.
Geneza pe care o descrie Vechiul Testament, este idee comuna atit crestinismului, cit si iudaismului si islamului. Punctul de vedere al hinduismului si al religiilor ce descind din acesta este diferit, nu prin esenta, ci prin modul de abordare si interpretare. ‘’Dumnezeu a facut din lut pe om si a suflat peste el dindu-i viata’’. Religiile surori – crestinismul, islamul si iudaismul- se bazeaza pe ideea creerii unui singur barbat ( Adam ) si o singura femeie (Eva) din a caror uniune a fost generata toata populatia lumii. Hinduismul sustine ideea reincarnarii succesive, pornind de la cea mai marunta si primitiva forma de viata – protozoare- si evoluind in forme superioare, culminind cu omul, care avind inteligenta superioara este la un moment dat capabil sa se elibereze de ciclul mortilor si renasterilor (samsara) dizolvindu-si existenta in Constiinta Absoluta – Dumnezeu.
Trebuie subliniat ca Scrierile Sfinte ( Coranul, Torah, Biblia, Vedele, etc,) expun Adevarul mai mult metaforic, astfel incit, cei neavizati nu pot intelege anumite sensuri, interpretind gresit textele, aparind astfel diferite ramificatii si secte religioase, grupari fanatice, sau pur si simplu diferente intre oameni, fiecare sustinindu-si cu tarie punctul de vedere. Adevarul este dincolo de lumea fenomenala, materiala, si nu poate fi explicat de nici o expunere verbala sau scriere, oricit de mare ar fi incercarea. Facultatile mentale, creierul, fiind materiale, grosiere, nu pot descrie subtilitatea, imaterialul. Constiinta individuala ascunsa in profunzimile ‘’eu’’-lui, care este de aceeasi natura cu Atman – Sufletul Universal, este singura cunoscatoare a Adevarului, pentru ca Adevarul este ea insasi. Cel ce sustine : Dumnezeul meu este Constiinta mea, nu greseste prea mult, si se afla intr-o evolutie spirituala.
Hinduismul este o religie universala, cuprinzind conceptele esentiale gasite in toate religiile lumii, reunindu-le si acceptindu-le pe toate, eliminind limitele si discriminarea dintre ele. Ideea centrala a hinduismului, pe care o gasim aici foarte explicita, si pe care o vom analiza printr-o alta optica, este Dragostea.
Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece porunci, pe care la rindul lui le-a transmis poporului lui Israel. Aceste porunci, au stat la baza religiei mozaice, determinind o anume conduita spirituala si morala credinciosilor. Isus Hristos, venind mai tirziu, nu a schimbat aceste zece porunci si nici conceptele filosofice de baza, ci le-a simplificat, fiind mai putin metaforice, mai simplu de inteles si de aplicat de catre masele largi.
Cele zece porunci : « iubeste-L pe Domnul Dumnezeul tau, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu faci adulter, etc, » s-au reunit intr-una singura : « iubeste-ti aproapele ». Dragostea este asadar, esenta tuturor poruncilor, esenta tuturor religiilor si a vietii insasi ; dragostea este insusi Dumnezeu. Atunci cind iubesti cu adevarat, nu ucizi, nu faci adulter, nu ranesti si nu afectezi pe nimeni, fiind INTOTDEAUNA in deplina armonie cu societatea si natura. Numai viziunea limitata a unor oameni, a creat conflictul dintre esenta misiunii lui Isus si religia mostenita de la Moise.
Nu exista religie mai presus de dragoste. Chiar daca iudaismul este singura religie care il neaga categoric pe Isus Hristos, esenta lui este tot dragostea. Hinduismul generalizeaza dragostea, sustinind ca orice forma de viata trebuie iubita si respectata, pentru ca in orice fiinta vie este chipul lui Dumnezeu, si toate vietatile indiferent de marime sau grad de evolutie, participa la armonia Universului in mod direct. Hinduismul este printre cele mai vechi religii ale lumii, fiind in acelasi timp si foarte practic, oferind posibilitatea, prin adaptarea la temperamentul si capacitatile intelectuale ale fiecarui om, ca acesta sa parcurga drumul catre scopul suprem al vietii- Eliberarea, Paradisul, Nirvana, Imparatia lui Dumnezeu, (denumiri diferite ale aceluiasi lucru), catre intelegerea profunda a esentei sinelui.
Hinduismul a dat lumii (pe linga celelalte religii derivate din acesta si care coordoneaza si armonizeaza jumatatea orientala a lumii) multi sfinti-Rishi, Sadhu,- care au atins culmile spiritului, scopul suprem, intretinind viu focul spiritual, din cele mai indepartate vremuri si pina in ziua de azi. Hinduismul, pe linga filosofie si norme morale, ofera si o varianta practica, in completarea textelor sfinte, ce poate fi studiata de absolut orice aspirant sincer, indiferent de rasa, religie, sex, etc, si care este denumita Yoga.
Desigur, asa cum din toate religiile si preceptele spirituale initiale, s-au desprins exprimari si idei diferite, departindu-se de la conceptia initiala, tot asa si yoga, in forma in care este cunoscuta in Occident, nu este altceva decit o gimnastica corporala si mentala, citeva exercitii de respiratie si chiar anumite practici sexuale, in scoli indrumate de asa zisi ``guru``, contra cost, sortita de altfel naufragiului. Un intreg sistem practicabil, cu scop bine definit, cu diferite moduri de abordare, este redus la pozitii (asane) si respiratii (pranayama), si ceea ce e mai grav, afundarea in fantezii si imagini iluzorii ce sint luate drept meditatie. Promisiunea unor placeri sexuale ‘’ tantrice’’ aduse pe culmi greu accesibile simplilor muritori,inlocuieste abstinenta sexuala fizica si mentala ( brahmacharya), ce este fundamentul evolutiei spirituale prin practica yoga, si in multe cazuri de oameni ce au imbratisat viata monahala. Yoga este o stiinta perfecta, un sistem complex, si nu poate fi practicata partial, gresit, neavizat, fara a avea consecinte catastrofale, periculoase pentru sanatatea si viata profanilor ce o incearca. Nonviolenta (ahimsa), dragostea si respectul fata de toate fiintele vii, renuntarea la bunurile materiale si la pasiuni, eliminarea conflictelor interioare si exterioare la inceputul drumului, pregatesc trecerea la o treapta superioara. Corpul uman are o imensa forta si energie spirituala in stare potentiala, si, odata trezite accidental, fara o purificare anterioara, acestea nu pot fi controlate, avind efecte mutilante, negative, eventual mortale.
Ne ramine la indemina studierea aprofundata a cartilor sfinte caracteristice religiilor carora apartinem prin nastere sau prin autoconvingere, apoi abandonind studiului textelor vom incepe aplicarea practica a ideilor morale, dezvoltind prin meditatie si autoanaliza dragostea imensa fata de cei din jurul nostru, considerind ca astfel il iubim pe insusi Dumnezeu, prezent in tot si in toate. Astfel, pas cu pas, ne purificam sufleteste si de la sine, gasim echilibrul necesar evolutiei spirituale reale.
O Yoga corect practicata, este acelasi lucru si are aceleasi rezultate ca si practicarea corecta a oricarei religii. Nu exista o religie mai presus de Dragoste, de aceea, sa iubim cu adevarat, cu autosacrificiu, si vom gasi adevarata fericire, fara indoiala.
No comments:
Post a Comment