Scopul vietii
‘’ Omul se indreapta catre perfectiune :
asta e datoria lui dintotdeauna.’’
Multi dintre noi ne punem la un moment dat intrebari de genul : Cine sintem ? De unde venim ? Incotro ne indreptam ? Care este menirea noastra pe pamint ?
Multi dintre noi avem un scop in viata, dupa care ne orientam si ne ghidam pasii. Noi toti cautam fericirea care se afla, dupa parerea noastra, intr-un obiect sau intr-o activitate, in realizarea unui proiect intr-un anumit domeniu, in practicarea unui hobby, in functie de personalitatea, temperamentul sau inclinatiile fiecaruia. Este cel mai nimerit lucru pentru un om, sa aiba o busola care sa-i arate in orice clipa in ce directie sa se indrepte, chiar daca uneori valul vietii sau al evenimentelor, il abate de la directia propusa. Omul care are un scop bine definit in viata, are sansa sa guste la un moment dat o fericire relativa. Cel ce nu are insa un scop anume, va trai mereu intr-o apatie, intr-o lume in carea culoarea predominanta este gri, fara nici o perspectiva si fara sansa de a cunoaste vreodata fericirea.
Daca avem un tel in viata, sa ne gindim totusi ca fericirea ce o vom gusta indeplinindu-l nu va fi decit temporara, in schimb lupta si eforturile depuse pentru atingerea acestui tel, constituie adevarata viata, ce ne inzestreaza cu experienta si intelepciune.
Daca scopul pe care ni l-am propus este indreptat spre satisfacerea ambitiilor personale, spre satisfacerea placerilor de orice fel, este sigur ca ne aflam pe un drum gresit si chiar daca vom gusta senzatii inrudite cu fericirea, in final vom pierde, nefericirea fiind de mai lunga durata decit fericirea.
Atunci cind de buna-voie si dintr-o imensa dragoste te sacrifici si te dedici dorintei de a face bine altora, fara sa tragi foloase personale, poti fi sigur ca te indrepti spre un nivel superior al existentei.
Telul fiecaruia dintre noi este de multe ori relativ, schimbator sau chiar utopic. Deasupra tuturor, exista insa, Telul Suprem al vietii, pe care noi, oamenii, cu un intens simt material, il ignoram. Noi sintem chipul lui Dumnezeu, sufletul nostru este de esenta divina. Dumnezeu este dragoste nesfirsita, este perfectiunea insasi si in acelasi timp este fericirea imensa, eterna, ce nu poate fi umbrita de nimic. Noi oamenii, am uitat ca sintem de esenta divina, fericirea existind in mod natural in noi. De aceea cautind fericirea incoace si incolo, in diferite lucruri sau placeri trupesti, nu numai ca nu o vom gasi, dar vom fi tot mai nefericiti, nelinistiti si deprimati.
Dezamagirea ne face de multe ori sa actionam gresit si intrind astfel intr-un cerc vicios, este aproape imposibil sa mai scapam de el. Astfel, natura diabolica predomina in gindul si fapta noastra, facindu-ne sa fim dezorientati si sa ne simtim mizerabil.
Ceea ce ne desparte de Dumnezeu este gindul. Atit timp cit insistam in gindul ca ‘’eu’’ este corpul, si ne legam acest gind de lumea fenomenala, de obiectele exterioare, prin intermediul simturilor, ne stabilim singuri limite, ce vor stopa evolutia spirituala, ceea ce altfel spus, ne impiedica sa aflam Adevarul, continuind sa traim intr-un joc al umbrelor. Dar cind renuntam la bogatiile si placerile acestei lumi, pasim pe drumul anevoios, catre fericirea eterna. Prin meditatie, care nu este altceva decit o profunda autoanaliza, descoperim adevarata natura a ‘’eu’’-lui, care in realitate este nelimitat si din aceeasi esenta divina cu toate celelalte suflete ce vietuiesc pe Pamint.
Se vorbeste tot mai mult in lumea occidentala despre reincarnare, concept filosofic ce provine din Orient. Nu este o simpla filosofie exotica, ci prin ea se explica multe din fenomenele existentiale, pe care alte confesiuni sau concepte stiintifice nu reusesc in mod satisfacator sa o faca, fie ca vorbim de destine, de evolutie sau chiar de Big Bang, Marea Explozie a Universului. Este imposibil intr-o singura viata, sa fim izbaviti, printr-o formula magica, fara efortul nostru de a ne perfectiona si purifica gindul, actiunea si inima. Totul se face treptat, de-a lungul unui lung sir de experiente, ce nu pot incapea intr-o singura viata. Asa cum avem nevoie de mai multe zile pentru a construi o cladire, avem nevoie de mai multe vieti pentru a construi si eleva spiritul.
Nu ne-am oameni, cu ratiune si decizie, fara a trece printr-un lung sir de experiente in alte vieti anterioare, acum culegind fructele faptelor noastre anterioare, ceea ce de fapt numim Destin, sau Karma. ‘’ Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus ! ‘’ se spune in popor. Dar ce mina a scris destinul nostru ? Desigur noi, prin faptele noastre : sintem pedepsiti sau rasplatiti pentru ceea ce am facut, gindit sau am refuzat sa facem. Traim intr-un cerc al mortii si renasterii, atit timp cit nu ne concentram atentia catre intelegere, ceea ce aduce cu sine eliberarea. Numai prin vointa noastra sincera, ne putem elibera de acest cerc, care este insasi iadul, caci ce poate fi mai dureros decit sa traiesti intr-o lume a iluziei, a umbrelor, in care ne bucuram putin si suferim mult ?
Scopul suprem al vietii este deci sa urmam cu evlavie calea catre Dumnezeu, catre adevarata cunoastere, catre adevarata fericire. Dumnezeu este Unul, dar exista o mie de cai ce duc catre El, fiind insa toate greu de strabatut, presarate cu sacrificii, care pot si trebuie parcurse, meritind orice efort. Este unicul tel ce merita pe deplin osteneala si sacrificiul. Nu avem de luptat decit cu simturile noastre, cu dorintele si placerile noastre, cu ura si egoismul din noi, cu tot ce naste gindul nostru extrovertit.
Sa ne facem datoria in aceasta lume ( lucrul, intemeierea familiei, armonia cu natura, necesitatile fiziologice, etc.) cu devotament, fiind indiferenti fata de roadele materiale culese, dezvoltindu-ne totodata, o viata spirituala interioara, meditind, concentrindu-ne atentia catre Dumnezeu al carui chip se afla in interiorul nostru. Realizarea ca ‘’EU’ nu este un corp care are un suflet ci insusi Sufletul, care foloseste provizoriu un corp supus schimbarii si imbatrinirii, pe care-l va lepada pentru a lua altul nou, ca acest Suflet este de esenta divina, o bucata din insusi Dumnezeu, este adevaratul scop al vietii.
No comments:
Post a Comment